Doru POPOVICI

Deşi ne aflăm de abia la jumătatea semifinalelor celor două competiţii europene la fotbal, cred că ne putem deja face calcule în privinţa finalelor, întrucât oricare răsturnare faţă de ceea ce s-a produs în partidele tur ar ţine nu de fotbal, ci de magie, varianta voodoo. Competiţia secundă ca importanţă va aduce la Stockholm, adică acasă la Ibra, faţă în faţă cele două echipe aflate la capetele carierei acestuia: echipa la care şi-a început parcursul internaţional, Ajax, şi cea la care probabil că şi-o va încheia, Manchester United. Culmea culmilor ghinionului este că Zlatan, un fotbalist care aproape că n-a ştiut toată cariera sa ce înseamnă o accidentare, tocmai a fost operat în America şi va pierde finala, ipotetica sa revenire pe iarbă fiind prognozată tocmai pentru noiembrie sau decembrie. După cum se prezintă lucrurile în momentul de faţă, cu un Ajax entuziast şi cu un Manchester supertacticizat de Mourinho, mai ales în lipsa lui Ibra, cred că Manchester nu va rata trofeul. Chiar dacă majoritatea jucătorilor săi se prezintă mult sub ceea ce se aştepta de la ei, totuşi cred că United e şi mai valoroasă, şi mai motivată. Dincolo, pentru mine, cred că bănuiţi că lucrurile sunt clare. Aşa cum nu mi-am făcut nicio grijă în privinţa semifinalei, tot aşa cred că finala nu poate să o câştige altcineva decât Real. Evident că aici e vorba de Juventus, care alaltăieri s-a impus cam fără replică în faţa unui Monaco cu ceva fotbalişti, dintre care M'Bappe e de-a dreptul halucinant, dar fără echipă. E clar că fotbalul ei e de la alt nivel decât cel către care aspiră. Aşadar, Real - Juventus, o finală care ne dă dreptul să sperăm la fotbal de maximă calitate, în care atacul furibund al lui Real va avea ceva de lucru cu ştiinţa apărării pe care o stăpânesc italienii. În fond, o victorie e cu atât mai frumoasă cu cât e mai muncită. Va fi, cred, un 3 - 1 muncit!