De la argila de Râciu, la filmul scurt

Firma S.C. C&I COMSERV S.R.L. are un nume cu ceva rezonanţă din breasla industriei alimentare. Vă asigur, însă, că domeniul de activitate a S.R.L-ului în cauză este transportul în comun. Carnea de porc, de vită sau de pasăre, legumele sau fructele sunt prezente doar între feliile de pâine sau în pungile de plastic din sacoşele călătorilor cu o destinaţie precisă: astâmpărarea foamei. Pe lângă întreprinzătorul de succes în ale transportului câştigă şi călătorul, beneficiarul transportat. Câştigul vine foarte uşor. Trebuie doar să te trezeşti de dimineaţă, sucevean fiind, să urci într-un microbuz al firmei de succes şi să pleci la Târgu Mureş. Condiţia e simplă, e necesar să plăteşti biletul la urcare. Preţul unui bilet este de 40 lei. Până la Târgu Mureş, schimbi microbuzul şi, bineînţeles, şoferul la Bistriţa, pe încredere. La finalul acestei experienţe câştigi un bilet tipărit de casa de marcat în valoare de 45 de lei.

La film, la Râciu

Cu acest neaşteptat profitm-am trezit zilele trecute şi eu nevoit să ajung la Râciu, o comună nu oarecare, la 25 km de Târgu Mureş. Prin urmare am plecat din Suceava de dimineaţă şi la ora 13 şi jumătate microbuzul a oprit în Târgu Mureş la autogară. La „ora doi”, după spusele unui tânăr blond, angajat la biroul de informaţii, aveam plecarea la Râciu.

La Râciu am admirat peisajul românesc deosebit cu care sunt obişnuit din călătoriile mele prin ţară, precum şi faptul că această comună este foarte aproape de Europa. Ce? Au resurse naturale? Nu este nici o comună din România cu vreun dezavantaj din acest punct de vedere. Faptul că în zona comunei Râciu gazele naturale şi apa nu lipsesc nu e un dar de la natură, ci e rodul activităţii unui primar destoinic, Ioan Vasu. „Resurse naturale”, gazele naturale şi apa curg subteran cuminţi prin conducte care în final înţeapă aproape fiecare casă din Râciu, unde asigură tot confortul. “Sistemul de canalizare e aproape finalizat”, spunea primarul şi parcă mai şoptea ceva unui consătean de-al său: “ar mai fi un proiect European de câteva sute de mii de euro”.

Şi asta nu e tot, recent s-au derulat evenimentele „Festivalului Filmului Românesc de Scurt Metraj SPS TALENT CAMP RÂCIU 2010”, organizat la Râciu de un grup de tineri ai teatrului TEATRU – 74 şi SPUNEPESCURT.RO. La Râciu am participat la acest festival în postura de concurent cu o animaţie selectată pentru competiţie. La SPS TALENT CAMP RÂCIU 2010 artiştii competitori din toate colţurile ţării au înscris aproape 90 de filme şi animaţii de scurt metraj, iar în urma preselecţiei au rămas doar 46 de creaţii din care au fost selectate cele mai bune filme şi animaţii de un juriu abilitat pentru cele patru premii ale festivalului.

Aflat la prima ediţie, festivalul nu s-a bucurat de un buget deosebit, în schimb organizatorii şi gazda acestuia au compensat acest uşor dezavantaj prin pricepere -management experimentat -, inventivitate şi voluntariat. Prin diversitatea programului - proiecţiile de scurt metraje româneşti premiate la festivalurile internaţionale, workshop-urile cu Marius Iacob, Mihai Fulger, Alex Mărgineanu şi Bogdan Filip, reprezentaţiile trupei Teatrului 74, proiecţii de filme româneşti de lung metraj, precum şi alte surprize tăinuite până la anumite momente de către organizatori – evenimentul de la Râciu a adunat zeci de pasionaţi în ale filmului şi mulţi curioşi. Discuţiile ambiţioase şi energice, improvizaţiile tinerilor participanţi competitori din timpul workshop-urilor au alungat cele mai mici temeri de monotonie.

Aceste câteva cadre decupate din filmul festivalului, împreună cu savoarea bucatelor ardeleneşti, pregătite cu grijă de către gospodinele râcence, de care ne-am bucurat cu toţii, pe fundalul unui decor peisagistic rural şi firesc, definesc, pe scurt, în concepţia mea Festivalul Filmului Românesc de Scurt Metraj : SPS TALENT CAMP RÂCIU 2010, primul festival de film de scurt metraj din mediul rural din România.

Reţeta pentru terapia de Râciu

Dacă eşti prin zonă şi treci prin Râciu aminteşte-ţi de argila cu proprietăţi terapeutice de acolo.  Zona de exploatare a argilei de Râciu merită văzută. Curiozitatea m-a împins într-acolo. „Călăuza” mea, desemnată de una din bucătăresele Căminului Cultural, Stănică, mi-a indicat exploatarea fără să-i semnalez eu prezenţa. Ne-am oprit. Un gard înalt înconjura nu mai mult de un ar de teren. Poarta era deschisă, aşa că am intrat pentru a analiza zona. Suprafaţa exploatată este foarte mică, argila de Râciu se sesiza uşor, fiind de culoare albastru-vineţiu. Atelierul de procesare a materiei prime, de dimensiuni reduse, era fără cenzură. Se vedeau două, trei utilaje cu jgheaburi. Argila brută era depozitată în fel de fel  de recipiente, care mai de care mai colorate. Nimic deosebit, doar preţul unui plic cu argilă de Râciu din farmaciile din ţară şi, spuneau localnicii, „din străinătate”. Sunt convins cea mai bună reţetă pentru terapie este Festivalul de Film Scurt Metraj de Râciu.

BOA, regiZOR DE ZOR