Narcis SIRETEANU

A mai dat colţul în ultima vreme o pleiadă de vedete, majoritatea actori, care cică erau foarte mari, după anumite măsurători precise ale specialiştilor. Şi s-au pus televiziunile, ziarele şi site-urile pe jelit şi pe doinit cât zece mioriţe la un loc, de parcă morţile acestor vedete ar însemna un abuz intolerabil al Cosmosului. De parcă nu s-ar subînţelege că dacă eşti trăitor, eşti implicit şi muritor.

Toate aceste evenimente de culoare neagră din înalta societate s-au deplasat în pas de defilare în trena funeraliilor de care a avut parte - fără voia ei, desigur - Regina Ana. E vorba de circul acela monstruos, de care am discutat acum câteva săptămâni, materializat în nişte funeralii naţionale care semănau ca atmosferă cu un meci decisiv al echipei naţionale de fotbal. Cu ovaţii, huiduieli şi lacrimi false în ochi, cu salve de tun sau de puşcă menite să spărie păsăretul care se odihneşte, săracul, prin înalturi.

Toate aceste „decesuri” – cum ar spune prostanca aia mică a lui Băsescu – le-au amuţit pe cele mici şi discrete. În comparaţie cu tamtam-ul produs de trecerea vedetelor în lumea umbrelor, morţile necăjiţilor - unii suprinşi de cutremur pe când ghebuiau prin Italia - au părut ale unor furnici.

Cum e viaţa, aşa-i şi moartea. Cei mulţi n-au identitate nici când trăiesc, nici când mor. Până şi popii sunt mai plictisiţi, când trebuie să citească textele alea pentru nişte neica-nimeni din coşciug. Să fi fost Beligan sau vreun fotbalist înăuntru – ehehe! -, altă tragere de inimă ar avea.

De pildă a murit o cântăreaţă de muzică populară şi ni s-a spus că a plecat să le cânte îngerilor. De Beligan am aflat că s-a dus să joace teatru în faţa îngerilor. Uite aşa, toată lumea bună merge în Rai, să le ţină companie îngerilor. Ba la un moment dat am aflat şi despre un boxer că s-a dus să le-o tragă în barbă îngerilor.

Prea mare aglomeraţie o să fie-n Rai.