Narcis SIRETEANU

Traficul cu ţigări de contrabandă aduce serioase borte vistieriei noastre naţionale. Dar ce contează, atâta timp cât, la graniţa României cu Ucraina, el aprovizionează cu bani frumoşi conturile unor cetăţeni de ambele părţi ale graniţei, parcă pentru a pecetlui prietenia dintre cele două ţări şi popoare! Ca să întrebuinţez un mai vechi calambur de-al meu, cu cât un neam are cur mai rupt, cu atât e mai corupt.

Sunt implicaţi, în această vastă şi neobosită activitate de fentare a impozitării, toţi cei care primesc salarii consistente pentru a lupta împotriva fraudelor: vameşi, poliţişti, funcţionari... Pitiţi în spatele lor, stau comod nelipsiţii politicieni, care asigură protecţia reţelelor. Alături de aceştia, agenţii serviciilor de informaţii au pe botic un plasture, să nu se omoare cu informările.

Până să ajungă la preţul la care e cumpărat de la bişniţarul din piaţă, pachetul de ţigări fără timbru satură destule guri hulpave. Tutunul este valută forte. Cu el se cumpără vilele, automobilele umilitoare pentru prostime şi iachturile sforăitoare, coborâte de pe altă planetă.

De partea cealaltă, cumpărătorul e singurul fără vină. El zice merci şi spasiba, că poate duhăni la un preţ mai cumsecade. Trage fumul adânc, până îi ajunge senzaţia în chiloţi, în timp ce de bugetul ţării i se fâlfâie, cum fâlfâie drapelele României şi Ucrainei, cusute frăţeşte unul de altul.

E o atitudine aproape firească. O atitudine care, la nivelul amărât al societăţii noastre, este unsă pe conştiinţă ca un magiun uniform. Ce treabă are omul simplu cu bugetul ţării, din care oricum nici un sunător, sub o formă sau alta, nu ajunge până la el? Are românul de serie parte de un sistem sanitar sau de pensii ca lumea, să lupte pentru nefentarea impozitelor? Pe om îl interesează doar bugetul din portofelul lui sfrijit, care este menajat şi printr-o economisire lunară la ţigările cumpărate.