Narcis SIRETEANU

De-acum încolo, când se deplasează per pedes, încă preşedintele Băsescu va trebui să fie foarte atent, ca să nu calce pe propriul cadavru. Gata, s-a terminat cu el. Nici nu mai are importanţă dacă acuzaţiile la adresa lui frate-su se vor adeveri sută la sută sau doar unu la sută. Nici nu mai are importanţă câtă frăţie a mai rămas între ei. Gata! Şi ultimul strop de simpatie populară s-a vărsat din butoiul cândva plin de dădea pe afară.

Băsescu e mort, mai mort decât şi-a imaginat vreodată. Şapte zâne din anturajul lui, dacă-i fac respiraţie gură la gură sau respiraţie gură la altceva, nu-l mai trezesc la viaţă. Din locul unde a căzut, nu-l mai ridică nimenea, nici cu şapte boi înjugaţi.

Toţi dictatorii cad, cu excepţia lui Fidel Castro. Trebuia să vină şi pentru el momentul acesta. Dar mai jalnic, mai inestetic de atât nu se poate termina un mandat prezidenţial. Un mandat prezidenţial care ameninţă să se transforme peste un timp în mandat de arestare. Nu va scăpa, fiindcă nu există acţiune fără reacţiune. Dacă semeni arestări, culegi inclusiv propria condamnare.

Căderea lui Băsescu va fi mereu asociată cu familia semianalfabetă a lui Bercea, reprezentant al unei etnii strânsă afectuos la pieptul prezidenţial. Amintiţi-vă doar de reacţia sa la propunerea lui Prigoană de a se reveni la titulatura de „ţigani”, pentru a nu se mai face în lume asocierea rromi-România. Prietenul lui Bercea Mondial nici nu a vrut să audă.

Iar dezicerile acestea de propriul frate nu au nici o credibilitate, zău. Frate-su nu promitea, dacă nu se baza pe ceva ce mai făcuse. Şi-apoi, apropiaţi urechea la mine: tot pe filieră cotrocenistă e protejat un fost membru democrat, acum pesedist. Cel mai de neatins baron local din Moldova noastră, deşi stă cu fundul pe un scaun construit din dosare grele care nu se mai mişcă. Nu se mişcă, pentru că ordinul de sus e să nu se mişte.

Vă rog, mai lăsaţi-ne cu prosteala!

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.