Narcis SIRETEANU

Cu toţii ne plângem de modul în care suntem uneori trataţi, atunci când ne aflăm cu treburi în ţările civilizate. Când suntem pe teren străin, ne deranjează modul cum strâmbă uneori din nas cetăţenii statelor gazdă. De cele mai multe ori, când aud că suntem români, fug cât mai departe de noi, de teama renumelui nostru, câştigat în ultimii 25 de ani. Profund jigniţi, ne întrebăm cu durere în suflet ce vină avem noi, dacă există români cerşetori, proxeneţi, hoţi sau falsificatori de carduri bancare? Nu înţelegem şi pace de ce suntem puşi cu toţii în aceeaşi oală.

O vină avem şi noi, vreau să spun foarte mulţi dintre noi. Faptele mici au adesea semnificaţii mari. De exemplu, am întâlnit adesea persoane respectabile, oameni din categoria medie sau chiar beneficiind de un statut social de invidiat – medici, proprietari de firme, biznismeni, chiar şi judecători ori procurori – cu un comportament cel puţin discutabil. Ce fac aceştia? Se aprovizionează cu produse de lux dintr-o sursă care a devenit paralelă surselor oficiale: de la hoţi. Exact. De la cei care fură, din magazinele din ţările occidentale, parfumuri, haine, ochelari, ceasuri şi multe, multe altele.

E mai ieftin de la ei, asta e justificarea cumpărătorilor, care n-au nici o mustrare de cuget pentru că fac shopping de pe rafturile unor infractori de drept comun, al căror loc e în puşcărie. Doar se recomandă să cumpărăm de unde este mai avantajos, nu? De multe ori, ei fac comenzi ferme hoţilor: adu-mi marfa aia sau ailaltă. Plătim cu banul jos. Produsul comandat soseşte în maxim o săptămână. Asta e seriozitatea din comerţ.

Aceşti amatori de chilipiruri sunt de fapt complicii hoţilor. Cumpărând de la infractori, ei încurajează direct hoţiile, deci sunt şi ei infractori, chiar dacă doar morali.

Oare un medic suedez sau un judecător austriac ar proceda la fel? Să mergem la culcare cu întrebarea asta.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.