Lucian AVRAMESCU

Definiția haosului este dată de lupta minții omenești împotriva haosului. Mintea e în căutare de ordine și logică, ambele astupate adesea de haos, care devine biruitor. Ascult, cu spatele la un televizor care rulează în voie, declarații, poziții politice, recunosc voci, pe altele nu le identific decât ca parte pe care o susțin anonim. Apoi, absorbit de lucrarea mea, nu mai aud nimic. Am reușit să scriu întotdeauna în orice condiții sau să citesc, nederanjat de, să zicem, urletele din preajmă. Am transmis corespondențe pentru AMPress din Hong Kong, scrise pe vapor, într-o hărmălaie de nedescris, lunecând dinspre China. Scriu poezii la masă, invitat la o nuntă, când mă plictisesc, sau într-o ședință unde unii vorbesc iar eu reușesc să nu aud nimic, nefiind păgubit.

Acum las ce scriam și încerc să găsesc un fir logic în tot ce aud. Liberalii se unesc, absorbanți sau absorbiți, cu pedeliștii spre a cârpi un pol de dreapta. Mă rog. Nu-l bagă în seamă, acest proiect, pe Băsescu, pensionat mai iute decât se aștepta el însuși sau se așteptau alții. Zic asta Antonescu și Ponta deopotrivă, într-un USL refăcut spontan, între creneluri între care zboară șrapnele și pietroaie. Același proiect e văzut de altă categorie de politicieni – vezi Tăriceanu, reînviat politic de viagra unui nou mariaj, cununia cu mirele Ponta care l-a făcut, nițel formal, al doilea om din stat – ca o blasfemie. Cei cu blasfemia îi înjură pe blasfemitorii blasfemiei, iar în PNL, întreținută de nebuloasa proprie sau de una indusă, e haos. Proiectul unificării dreptei, deocamdată fără partidul Elenei Udrea, pare viabil, dar parcă prea adună multe mere și pere putrede în același coș cu nuiele. Cine și cum le va separa?  Văzuți la grămadă, Macovei cu Antonescu și Boagiu, Olteanu, Flutur  cu Renate Weber, par o grămadă de rugbi cu echipele adverse pupându-se în înghesuială. Mai e mult până se vor limpezi apele. Plecarea lui Antonescu, eroică la prima vedere, lasă în urmă o ceață prin care nu mai pătrunzi cu lanterna privirii.  Pipăi un om și descoperi o cămilă. Te opintești să ieși în față și dai nas în nas cu Băsescu, deghizat în călugăriță.

În partea stângă logica e fărâmată de pupătura Ponta - Dan Diaconescu, nou cuplu politic, după ce amândoi s-au bălăcărit în Gorj, la alegeri. Diaconescu, dispărut în spatele unor dosare, fiindcă în spatele unui partid nu mai are cum se piti, zice că e azi ”singurul candidat cu șanse la prezidențiale”. Nu e singura tâmpenie pe care am auzit-o în haosul emblematic. Încerc să pun cap la cap informații care vin ca inundațiile, cu noroi și peturi, și nu iese nimic. Politica românească, azi, după eșecul victoriei USL, e atât de bramburită, de anapoda, de luată de valuri care joacă aiurea încât și dacă iese din încercuirea apelor tulburi tot o găină capie va fi. Ce să mai înțeleagă votanții care oricum nu mai figurează în dialogurile de tejghea dintre  politicieni? Nimic. Ceea ce știau. Politica e peste capul lor, nu-i numără și nu-i onorează cu un salut. Capul de locuitor nu intră în bucătăria haosului. E un pătrunjel care strică gustul aranjamentelor. Dar nici aranjamentele nu mai ies și nu mai sunt ce-au fost. Isaura, fina, îl dă în gât pe nașul Mircea Băsescu, pentru un comision pe libertatea lui Mondialu, PSD, cel mai mare partid, îi cere mâna lui Dan Diaconescu, pentru, vorba lui Dragnea, ”a guverna în teritoriu”, PNL nu mai poate decât cu Flutur suit pe ghidonul bicicletei, iar Antonescu face halucinanta confesiune că și-a dat demisia din motive de Orban și Atanasiu, colegi liberali care clămpăneau toată ziua la televizor că Iohannis e mai bun ca el. Găina capie a politicii românești dă iama prin toate ogrăzile doctrinare, cotcodăcește asurzitor, pe toate limbile păsărești, încât nu mai știi dacă-i bibilică sau croncan. N-o să mai spun să-i ia dracu pe toți că nu-i elegant. Așa că tac. Tac ilogic și haotic.