Narcis SIRETEANU

Foarte tare mă calcă pe nervi păcălelile pe care ziarele şi televiziunile româneşti le aplică anual cititorilor şi telespectatorilor, în ziua de 1 aprilie. De acord, se poate obiecta că păcălelile acestea ţin de tradiţia presei de la noi. Că se practică încă din perioada interbelică, când erau în general gustate.

Da, dar altă făină se măcina la morile de atunci. Acum însă, când oamenii sunt mult mai stresaţi şi viaţa are o cu totul altă viteză, păcălelile astea chiar că nu mai sunt necesare.

Gazetăria este prin natura ei o meserie fragilă, supusă impreciziei. Dacă ea este inexactă de cele mai multe ori fără voia ei, nu văd ce rost ar avea să fie inexactă şi cu voia ei, chiar dacă acest lucru se petrece o singură dată în an. În plus, să ne punem puţin şi în pielea publicului. Ce sens mai au păcălelile, când viaţa din România este în ansamblul ei o grosolană păcăleală? Nu te-a păcălit de-ajuns Ponta, cu cele un milion de locuri de muncă promise? Nu te-a păcălit alianţa USL, care acum se rupe în cele două partide de mahala care o formează? Nu te-a păcălit Băsescu, atunci când îţi ura să trăieşti bine?

Vorbeam de perioada interbelică. Ziarul „Dimineaţa”, de exemplu, a scris, într-o zi de 1 aprilie din anii ’30, că Foişorul de Foc din Bucureşti a fost furat. Credulă, lumea a venit să-i constate lipsa. Văzându-l totuşi la locul lui, oamenii au decis să facă de strajă cu rândul, pentru a nu fi furat din nou.

În ceea ce mă priveşte, nu suport nici simplele păcăleli, pe care oamenii obişnuiţi şi le fac unul altuia de 1 aprilie. O glumă foarte bună au făcut legionarii. De 1 aprilie 1937, un grup de-al acestora l-au prins pe rectorul Universităţii din Iaşi, germanistul Traian Bratu, cunoscut ca un om democrat, pe când se întorcea acasă. I-au zis bună seara, domnule profesor, şi i i-au tăiat una din urechi.

Mişto glumă, nu? Legionarii erau daţi în mă-sa. Eu unul sper să rămână pe veci acolo.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.