Narcis SIRETEANU

Obişnuiesc în fiecare zi să răsfoiesc pe net câteva gazete în limbile franceză şi engleză. Ştirile televizate mi le culeg şi alea de la posturi ca „CNN”, „BBC” sau „TV5 Monde”, unde măcar sunt sigur că prezentatoarele nu-şi dau ochii peste cap. Alegerea mea nu ţine de snobism. În primul rând, doresc să mă mai rup de realităţile româneşti. Intervine apoi saturaţia adusă de nivelul condamnabil de scăzut al presei româneşti.

Citiţi dumneavoastră „Adevărul”, de exemplu, dacă sunteţi masochist. Uitaţi-vă dumneavoastră la posturile româneşti de televiziune, dacă suferiţi de patriotism de tip masochist; boală din ce în ce mai rară, ce-i drept.

Televiziunile particulare ca televiziunile particulare, măcar alea sunt fără aport de fonduri publice. Dar nici TVR - instituţie de stat, de stat degeaba - nu-i mai brează. Postul regional de care aparţinem – TVR Iaşi – e un loc unde se papă o leafă, nimic mai mult. Emisiunile de la TVR în general şi ale de la TVR Iaşi în particular ar trebui recomandate de medici ca somnifere care nu se administrează bucal sau prin injecţie, ci pe cale audio-vizuală.

Până acum câţiva ani, tevereul ieşean era condus din umbră de o tipă foarte rudimentară profesional. Ea tăia şi spânzura, trăgând mare folos din măritişul pe care îl perfectase cu un mason tare-n mădular. Ea făcea angajările, după chipul şi asemănarea ei, că era şi foarte netelegenică. A murit naşpeta, dar acum se afă la conducere o altă ştersăciune – carmen olaru – care duce stindardul prostiei mai departe.

Câteodată am surpriza, nu foarte plăcută, de a vedea prin mass-media din străinătate ştiri despre români. Ultima ştire povestea şi reda în poză sicriul regelui minoritar, care a avut bunăvoinţa de a răposa acum puţin timp. Se insista pe faptul că sicriul era dotat cu aer condiţionat. Ce mişto! Eu sunt convins că nu doar cu aerul condiţionat se lăuda. Avea şi opt airbaguri, era şi decapotabil, avea şi bar... Şi cinci viteze pentru călătoriile de pe lumea cealaltă.

Mi-am adus aminte de titlul unei manele, cântate de un supus al regelui mort. „Sunt un bărbat, cel mai luxos.” Luxos până la moarte şi după ea.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.