Constantin MOLDOVAN

Despre omul pe care îl prezint acum, cu drag, cititorilor rubricii noastre, se poate povesti mult și (de) bine, acesta fiind unul dintre reprezentanții de seamă ai literaturii umoristice românești contemporane.

ȘTEFAN-CORNEL RODEAN s-a născut în 03.07.1951 la Aiud, județul Alba, și este prototipul ardeleanului blând și calculat despre care vorbim, adeseori, laudativ, admirându-i calmul și elocința de care dă dovadă în diferitele situații cu care se confruntă. Este ofițer de artilerie și rachete în cadrul Ministerului Apărării Naționale, trecut în rezervă cu gradul de colonel. În ceea ce privește genurile/speciile literare abordate, acestea sunt poezia satirico-umoristică, epigrama, fabula, parodia și proza scurtă satirico-umoristică. 

Fiind premiat la zeci de concursuri literare, materiale semnate de către dumnealui se regăsesc în numeroase antologii și volume colective care au fost editate de-a lungul timpului.

De asemenea, a publicat nouă volume de autor, plus un volum la care a colaborat cu alți doi oameni de litere, remarcându-se prin diversitatea temelor abordate. Domnul Rodean este membru al Uniunii Epigramiștilor din România, din anul 2006, membru al Cenaclului Umoriștilor Sibieni ,,Nicolaus Olahus’’ (fiind și președinte al acestuia) și redactor-șef al Revistei trimestriale de satiră și umor ,,ACUS’’, revistă editată, începând cu anul 2008, de către prestigiosul cenaclu sibian.

Lăsându-vă în compania epigramelor trimise pentru Monitorul de Suceava, îl salut - pocnind călcâiele - pe autorul acestora și vă mulțumesc domniilor voastre, cititorii, pentru că  îmi onorați rubrica în fiecare zi de joi a săptămânii…

DE CÂND M-AM CĂPĂTUIT

Am bani, iar de prieteni nu mai scap

Şi-atâta-s de dezamăgit, încât

Prefer duşmanii care-mi „stau în gât”, 

Amicilor ce mi se „urcă-n cap”.

REPROȘURILE SOȚIEI

Mă ceartă soaţa mea, amarnic,

Şi pe nedrept îmi face scene

Zicând că nu-s destul de harnic;

Aş riposta, da-mi este lene...

LA SPITAL

Moştenitorii-aşteaptă-o veste,

Iar doctorul le-o dă în fine:

Nicio speranţă nu mai este...

Bolnavul se va face bine!

VIITORUL ȚĂRII

Pentru ţară, silitorul,

Ce-i la şcoală premiant,

Reprezintă viitorul...

                        emigrant!

SE MAI ÎNTÂMPLĂ

Când nu mai ai nimic de dat,

În ultimă instanţă,

Prietenul apropiat

Te ţine la distanţă.

COLECTIV MODEL

Luăm spre rezolvare câte una

Din sarcinile care curg întruna,

Iar scumpa noastră şefă - toată stima -

                                                ia prima!

BURLACUL PREA PRETENȚIOS

Trece prin cumplite stări:

Prea bătrân şi plin de tare,

După multe căutări,

Nu mai are... căutare.

MEDICULUI MEU OFTALMOLOG

Mai văd doar puţin, ca prin ceaţă,

Pe stradă când merg mă împiedic,

Dar am, mai departe, în viaţă,

Încredere oarbă în medic!

DUPĂ CĂSĂTORIE

Aveam, desigur, un temei

Să cred că totuşi am intrat

În rândul lumii, dar constat

Că am intrat... în gura ei!

DUȘMANI ȘI PRIETENI

Duşmanii când m-atacă am fiori

Şi, faţă ca să fac acestei frici,

Mă consolez că, tot de-atâtea ori,

Se bucură o parte din „amici”...

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!