Spovedania nu este legată de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la duhovnic ori de câte ori şi oricând simţim nevoia de a ne uşura sufletul de povara păcatelor sau de a primi mângâierea Harului şi nădejdea iertării. Cu cât ne spovedim mai des, cu atât este mai bine. De obicei, spovedania este legată de posturi. De aceea, porunca a patra a Bisericii ne învaţă să ne mărturisim păcatele de patru ori pe an, adică în cele patru posturi: al Paştelui, al Crăciunului, al Sfintei Marii şi al Sfinţilor Apostoli. Cei mai înaintaţi în cuvioşenie şi în evlavie să se spovedească în fiecare lună, iar ceilalţi, cel puţin o dată pe an, şi anume în Postul Păresimilor (Postul Paştelui). Dar să nu amânăm împlinirea acestei datorii creştineşti abia în săptămâna cea din urmă a Postului, cum se întâmplă de obicei; pentru că atunci şi preotul este ocupat cu săvârşirea sfintelor slujbe şi nici vreme de ajuns nu ne mai rămâne pentru împlinirea canonului ce ni se va da. Ci, încă din cea dintâi săptămână a Postului, să alergăm la duhovnic şi să ne spovedim, ca să ne rămână timp de îndreptare şi de curăţire, pentru primirea cu vrednicie a Sfintei împărtăşanii. Căci tot postul pentru aceea s-a şi orânduit fiind el vreme de pocăinţă şi de îndreptare.
(„Îndemnuri şi rugăciuni pentru spovedanie şi împărtăşanie”, Ed. IMBOR, Bucureşti, 2014)