Ion DRĂGUŞANUL

BILCA. O branişte a mănăstirii Putna, deci un loc în care iobagii mănăstireşti făceau fânul şi păşteau cirezile şi turmele dumnezeieşti ale călugărilor, situată „între Bilce”, a fost atestată în 9 august 1551, privilegiul brănişterilor „între Bilce” fiind întărit şi în 10 aprilie 1645. Că braniştile însemnau altceva decât siliştile (vetrele de sat), dar tot nişte aşezări omeneşti o demonstrează austriecii, care înregistrează drept sate vechile branişti mănăstireşti.

Satul Bilca este menţionat ca atare abia în 1794, într-o hotarnică a satelor Cumăreşti şi Bănila. Din 4 martie 1827, este atestat şi un preot în Bilca, Dimitrie Bunceac, cel care scrie egumenului Putnei, Lavrentie Chirilescu, să-i împrumute o mie de cuie de draniţă, căci riscă să-i plece meşterii şi să nu-i mai poată aduna până în toamnă. Deci, în primăvara anului 1827, Bilca avea şi biserică, una mică şi îngustă, dar încă neacoperită.

În 1843, satul avea 1.822 locuitori, iar la altarul bisericuţii înguste şi vechi slujea preotul administrator, acelaşi Dimitrie Bunceac, trecut Bunczak în analele Mitropoliei româneşti! În 1876, parohul Grigorie Tomowicz păstorea peste 2.611 enoriaşi (o notiţă cu creionul, pe sursă, îl trece preot cooperator pe T. BUMBAC). În 1907, paroh era Teodor Nichitovici, născut în 1834, preot din 1865, paroh din 1867, preot cooperator era George Cojocariu, născut în 1878, preot din 1903, iar cantor era, din 1901, Vasile Cârdei, născut în 1865.

La Bilca a funcţionat, din 1861, o şcoală cu 5 clase, iar din 1890, şi o şcoală-filială, cu trei clase[1].

În 1890, Bilca avea 3.115 locuitori, doi preoţi (Teodor Nichitovici şi Ştefan Sbiera), un cantor bisericesc (Vasile Cârdei), şase învăţători (Georgie Brăilean, Melania Brăilean, Iulia Velehorschi, Vasile Cârstean, Ioan Ştefureac şi Ştefan Sbiera), primarul comunei numindu-se Lazăr Cuciurean.

O listă de subscripţie pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „George Brăilean, conducătorul şcoalelor din Bilca”, menţionează, printre familiile comunei, pe: parohul Teodor Nichitovici, Lazăr Cuciureanu, Constantin Hurjui, Iordachi Moisiuc, Ion Juruvleu, Toader alui Simion Puha, Niculai Puha, Lautenti Cârdeiu, Ştefan Ungureanu, Paul Ciubotariu, cantorul Vasile Cârdeiu, Ana alui Anton Irimăscul, Darie Horodniuc, Ambrosie Galan, Ion alui Constantin Cârdeiu, Constantin Cuciurean, Paul Balan, Vasile Balan, Carp alui Lazăr Puha, Paul Irămescu, Gavril Ungurean, Toader Mihailo, Constantin alui Vasile Galan, Pintelei Coniac, Georgi alui Alexandru Galan, Nichita Mucea, Lazăr Cârdeiu, Lazar alui Ion Puha, Paul alui Costea Galan, Chariton Cuciureanu, Georgi alui Toader Cârdeiu, Ilie Horodniuc, Anghelina alui Gavril Savu, Domnica alui Constantin Cârdeiu, Zaharie Muntean, Maria Brăilean, Roman Popescu, Ion alui Georgi Cârdeiu şi Toader alui Vasile Galan[2].

„Bilca, comună mare românească, cu o şcoală de 6 clase şi cu una de o clasă, deci dară cu o sumă bunişoară de cărturari”, a înfiinţat Cabinetul de lectură „Isvorul” abia în 30 iulie 1902, cu 30 membri, sub prezidenţia preotului Teodor Nichitovici, vicepreşedinte fiind învăţătorul Vasile Cârstean. Din comitetul de conducere făceau parte primarul Lazăr Cuciurean (secretar), Pavel Irimescu (bibliotecar), Ioan Rei (cassar), Dimitrie Hurjui (controlor), Alexandru Galan (econom), Maximilian Mitric, Petru alui Vasile Cuciurean, Ilie alui Petru Vicovan (în comisia de control), Artemi Galan, Vasile Cârdei, George Galan, Carp Cuciurean şi Toader Vicovan (în juriul de arbitri)[3]. Prima manifestare, organizată de Cabinetul „Isvorul”, o petrecere populară, desfăşurată în cancelaria comunală, duminică, 31 august 1902,  urma să fie încununată „cu teatru şi dans”[4].

Însoţirea raiffeisiană din Bilca a fost înfiinţată în 16 noiembrie 1902, când Eduard Haque, care convocase adunarea generală, preda direcţiunea lui Artemie Galan.

Deşi o localitate relativ nouă, Bilca a dăruit culturii române mari personalităţi, începând cu publicistul, profesorul şi reformatorul de învăţământ bucovinean George Tofan (5 noiembrie 1880), literatul, filosoful şi sociologul Traian Brăileanu (14 septembrie 1882), primul poet modern al Bucovinei, Mihai Horodnic (25 iulie 1907), istoricul de artă George Muntean (17 noiembrie 1932), artistul instrumentist Constantin Sofian (16 martie 1945) şi graficianul satiric Pamfil Horodnic (8 ianuarie 1955).