Doru POPOVICI

Se împlineşte o săptămână de când în fotbalul românesc (singurul din întreaga galaxie, cred, în care ce se întâmplă pe gazon aproape că nu are importanţă, iar mingea este ignorată ori pur şi simplu maltratata) avem un nou subiect de dezbateri aprinse: Steaua nu mai are nume, siglă, emblemă, altfel spus, nu mai are nimic. Sau are? Că doar fotbaliştii sunt tot acolo, chiar au jucat ultimul meci din turul unui campionat la sfârşitul căruia nu ştim nici măcar câte echipe vor retrograda, ba chiar au şi câştigat cu 1 - 0, asigurându-şi astfel, cum se zice în popor, sărbători de iarnă tihnite. Hotărârea asta judecătorească este nimic altceva decât o nouă bizarerie, de pe urma căreia ştim exact cine are de pierdut, dar habar n-avem cine şi ce ar avea de câştigat. Oricum, se vehiculează nume de oameni şi de instituţii, dar şi sume. Mai ales sume. Ciudăţenia devine şi mai mare dacă privim la părţile aflate în conflict... sau în dialog... ori în negocieri!? Fiindcă după ce s-a dat o hotărâre judecătorească, eu ştiu că aceasta trebuie pur şi simplu pusă în aplicare. Dar e prima oară când aflu că acum urmează negocieri. Adică păgubitul, Steaua/Becali, negociază cu câştigătorul, MAPN/Steaua Nefotbalistica, termenii în care s-ar putea pişa ambele părţi (!) pe hotărârea tribunalului. Mai rămâne de stabilit doar suma. În acest context, presupunând că Gigi şi-ar băga picioarele în negocieri, în brand, în siglă, în culori şi-n ce-o mai fi, ce ar face oare titularul acestora, cel căruia tribunalul i le-a acordat? Ar alcătui repede MAPN o echipă de burtoşi, de guşaţi, de lunetişti şi de tilicari, l-ar pune preşedinte pe Izmănarul guvernamental şi ar porni în campania de primăvară cu gând să câştige Europa League, presupunând că s-a calificat? Ori i-ar recicla pe canotori, spadasini şi boxeri? Sau şi mai simplu: să dea drumul pe gazon doar siglei, pe care se ştie că (pardon) când o văd, tremură de frică toţi adversarii.