„Măştile exilului”, „o radiografie dulce-amară a exilului românesc”

La Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava a avea avut loc, săptămâna trecută, lansarea volumului „Măştile exilului”, cel mai recent roman al scriitorului Constantin Arcu.

„O contra-naraţiune a globalizării”, „un puzzle care conţine elementele unui thriller de succes”

Subliniind, chiar în deschiderea manifestării, faptul că opera publicată până acum îl plasează pe Constantin Arcu „în prima linie valorică” a scriitorilor contemporani, criticul literar şi prorectorul universităţii sucevene, prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, l-a prezentat pe autor („magistrat într-o perioadă nu de mult încheiată”) ca fiind „un om special”, „care s-a retras într-o vizuină din Capitală”, pentru a publica, „după câţiva ani de refugiu”, un nou roman, „o carte care are mai multe miezuri”.

O carte care, aşa cum a remarcat prof. univ. dr. Elena-Brânduşa Steiciuc, „are legătură cu fiecare dintre noi” şi care constituie „o radiografie dulce-amară a exilului românesc”, nu a celui dinainte de 1989, ci a exilului economic, „un adevărat exod motivat de sărăcie şi de lipsa de speranţă”.

În romanul lui Constantin Arcu, în care există o mulţime de personaje („diverşi purtători de mască”), oamenii „trăiesc drama pierderii identităţii, a reperelor, a respectului şi a încrederii în sine”.

Un roman „cu trimiteri vizibile la realitatea imediată”, dar în care, aşa cum a observat Oana Andriese, „intriga frizează uneori incredibilul”. O carte care se constituie ca „o contra-naraţiune a globalizării”, „un puzzle care conţine elementele unui thriller de succes”.

„Un raport a ceea ce s-a întâmplat cu poporul român începând cu 1990”

„E multă ironie în romanul lui Constantin Arcu - spune criticul literar Mircea A. Diaconu - o ironie aproape blândă, recesivă, dacă n-ar fi starea de rău, de greaţă, pe care o ascunde. Fiziologia nu mai ascultă. Şi, dacă eroul se salvează prin ironie, viziunea e totuşi a unui moralist, nu în sensul angajării discursului în manifestarea vreunui didacticism steril şi tezist, ci în sensul angajării în radiografia răului”.

Mircea A. Diaconu apreciază romanul lui Constantin Arcu, „cu toată tenta de umor pe care o are”, ca fiind „un roman politic”. O carte care conţine scene care „dinamitează verosimilul”, dar totodată, aşa cum a accentuat el, „un raport a ceea ce s-a întâmplat cu poporul român începând cu 1990”.

Autorul, care a spus că pentru el „este o ocazie rară de a fi în faţa publicului”, întrucât scrie mai greu (elaborarea acestei cărţi a durat trei ani, din mai 2011 până în februarie a.c.) i-a avertizat pe cititori (cu ironia-i binecunoscută) „asupra consecinţelor păguboase ale lecturii acestei cărţi”, care conţine „scene de un realism dur”.

„În literatură - a spus Constantin Arcu - nu concurez cu absolut nimeni, decât cu mine însumi”.

Dialogul cu publicul (s-au adresat autorului întrebări, la care acesta a oferit răspunsuri) s-a încheiat cu acordarea de autografe. Cartea (care a apărut la Editura Cartea Românească) va fi prezentată peste câteva zile la Târgul de carte „Gaudeamus”, din Capitală.