Narcis SIRETEANU

S-a întâmplat să revăd ieri pe CD „O noapte furtunoasă” de Caragiale, piesă socotită cu succes atemporal. Orice teatru serios din România o include în repertoriul permanent, pentru că mergi la sigur cu ea. Escroci care ar fi trebuit să fie cel mult personaje de-ale lui Caragiale, azi sunt regizori ai pieselor sale.

Versiunea pe care am revăzut-o era cu Beligan în rolul lui Rică Venturiano. Bineînţeles, Beligan nu era aşa de răsuflat ca acum, dar tot antipatic. Cândva, când se va trage linie, se va vedea că nu a fost atât de mare actor pe cât se spune acum.

Nu se prea cunoaşte că, la prima ei lectură, „O noapte furtunoasă” a fost respinsă de comitetul Teatrului Naţional. A fost acceptată doar în urma intervenţiilor lui Alecsandri. La premiera care a avut loc în ianuarie 1879, spectacolul a fost fluierat copios, chiar huiduit de spectatori. Era publicul care se regăsea în personaje ca jupân Dumitrache sau Nae Ipingescu. Iar la a doua reprezentaţie, Caragiale a fost aşteptat în faţa teatrului şi ameninţat cu bătaia. Gazetele vremii – fie ele liberale ca „Românul” sau conservatoare, ca „Timpul”  - socoteau piesa ca fiind „anti-naţională” şi „anti-patriotică”. După a doua reprezentaţie, doborât de valul de ostilitate, Caragiale şi-a retras piesa. Anterior, eliminase un întreg act din ea, numai ca să facă pe plac conducerii teatrului.

„O scrisoare pierdută”, altă capodoperă inclusă în repertoriul tuturor teatrelor româneşti, a fost citită pentru prima oară la banchetul societăţii „Junimea", în octombrie 1884. Premiera a avut loc o lună mai târziu, la 13 noiembrie 1884.

Materialul ei de inspiraţie l-au constituit alegerile din 1883. Mai bine zis modalităţile prin care se furau voturile la urne. Năravuri păstrate până acum, altfel piesa n-ar rezista pe afiş de 130 de ani.

Şi „O noapte furtunoasă”, şi „O scrisoare pierdută” au fost reprezentate, la vremea când erau calde încă, foarte-foarte rar. Erau scoase de la naftalină şi aveau parte cam de o reprezentaţie pe an.

Am făcut toate aceste precizări pentru că pe coperta CD-ului scria pe dos că piesele amintite au avut încă de la premieră un succes nebun. Tâmpiţii ăştia sunt în stare să mintă ca în Caragiale, doar pentru a-şi vinde marfa.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.