Un succes anunțat

N-a fost loc de surprize la decernarea Balonului de Aur. Ceea ce era de așteptat s-a și petrecut, Messi devenind primul fotbalist din istorie cu patru trofee, ba încă și consecutive. La doar 25 de ani! Unde se va opri oare băiatul ăsta? Ne place sau nu, alegerea sa a fost făcută pe o bază largă de voturi, căpitanii și selecționerii tuturor naționalelor afiliate la FIFA, la care s-a adăugat și câte un reprezentat media din fiecare țară. De la noi, lângă Pițurcă și Raț s-a alăturat un ziarist tânăr și idealist (de aceea se pare că între timp a devenit fost ziarist!), Emanuel Roșu. Interesant, toți trei l-au pus pe primul loc pe Messi și pe locul trei pe Ronaldo. Iniesta nu le-a plăcut deloc, pe locul doi Raț plasându-l pe Ibrahimovic, în timp ce Pițurcă și Roșu au optat pentru Falcao. Deci fără extravaganțe. A fost și un vot pentru tehnicieni, unde s-au amestecat antrenorii de zi cu zi cu selecționerii. Aici, Pițurcă și Raț au copiat unul după altul, ordinea fiind Vicente del Bosque, Alex Ferguson și Pep Guardiola. Mai rebele au fost opțiunile tănărului ziarist, dar deloc neglijabile: Cesare Prandelli (selecționer Italia), Jurgen Klopp (antrenor Borussia Dortmund) și Joachim Loew (selecționer Germania). Dacă la jucători n-am ce comenta, la opțiunile pentru tehnicieni parcă mă apropii mai mult de ultimele. Cu materialul uman avut la dispoziție, Prandelli a făcut minuni la Euro, iar echipa lui Klopp a încântat ochiul și când a cîștigat și când a pierdut. Doar Loew mi se pare o simpatie personală. Câștigător a fost del Bosque, grație trofeului european obținut cu Spania, meritul său fiind acela de a îmbina cele două grupuri extraordinare de la Barcelona și Madrid. Mourinho a fost al doilea, urmat de Guardiola. Destul de forțată prezența ultimului pe podium, într-un an în care Barcelona a câștigat doar Cupa Regelui, iar din toamnă s-a văzut că poate juca la fel cu aproape orice antrenor, cu condiția să fie discret. În ceea ce-l privește pe Mourinho, acesta știa că nu va câștiga pentru că era prea arogant ca să-l suporte ceilalți aroganți. Dar, spre deosebire de Pițurcă, are și de ce.