Sfaturi practice în biserică: Ce trebuie să știe tinerii care se căsătoresc

Atunci când doi tineri se decid să se căsătorească trebuie să împlinească anumite datorii pentru un bun început al căsniciei lor. În primul rând, la temelia hotărârii lor trebuie să stea dragostea curată, și nu vreun interes material, sau de altă natură, fiind pe deplin conștienți de responsabilitățile ce le revin în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Este foarte important să ceară acordul părinților și să aibă binecuvântarea preotului duhovnic pentru acest pas. Înainte de a face programarea la restaurant trebuie neapărat consultat preotul care va săvârși Sfânta Taină, deoarece sunt zile sau perioade în cursul anului când nu se săvârșesc nunți. Acestea sunt precizate și în calendarul bisericesc, însă o simplă întrebare făcută preotului poate confirma sau poate aduce alte răspunsuri de ordin practic pentru o mai bună organizare. În ceea ce privește ziua din săptămână, se obișnuiește ca nunta să fie făcută sâmbăta, fiind de obicei zi liberă. În perspectivă duhovnicească, este recomandat tinerilor să primească Taina Sfintei Cununii duminica, după ce au participat la Sfânta Liturghie, nu sâmbăta, întrucât după oboseala ospățului, nuntașii nu mai pot merge la biserică a doua zi și se întâmplă deseori ca petrecerea să continue până la bătaia clopotului.
Deoarece relația dintre bărbat și femeie se consolidează după modelul legăturii de iubire dintre Hristos și Biserică, Taina Sfintei Cununii se săvârșește numai în sfânta biserică și nu în case particulare sau în grădini amenajate, după modelul protestant american. De asemenea, este foarte important să se respecte rânduiala completă din cărțile de cult deoarece fiecare moment și fiecare rugăciune au însemnătatea și scopul lor definit. Chiar dacă unii sunt tentați să solicite scurtarea slujbei din rațiuni organizatorice, tinerii care se căsătoresc trebuie să înțeleagă faptul că primesc sfântul har ce va transforma iubirea firească în iubire suprafirească, ce îi va ține uniți toată viață. De-a lungul timpului, s-au strecurat în cadrul cununiei religioase diferite practici care nu aparțin duhului ortodox. De exemplu, legarea mâinilor mirilor cu o batistă albă în timpul rugăciunii a treia nu este o practică ortodoxă, este lipsită de un simbolism real și nu face decât să banalizeze un moment duhovnicesc în esență. Un alt moment care trebuie făcut cu decență și sobrietate este „înconjurarea mesei”. Chiar dacă exprimă bucuria pentru întemeierea unei noi familii, nu trebuie făcută cu pași agitați, în ritm de dans sau cu țopăieli. Acest dans are o profundă semnificație teologică și morală și nu trebuie confundat cu o „horă a tinerilor”. De asemenea, obiceiul unora dintre miri de a se călca unul pe altul pe picioare, după ce li se pun cununiile, nu poate fi decât un gest care produce ilaritate între nuntași. Presupusa „punere sub papuc” nu face decât să trădeze micimea sufletului dornic de autoritate într-o relație în care „numitorul comun” și cel care aduce buna înțelegere nu poate fi decât harul Duhului Sfânt. Alte practici care nu se justifică sunt aruncatul cu bomboane, obiceiul mireselor de a se feri una de alta în cazul în care se întâlnesc, vărsatul găleții cu apă și flori în ușa bisericii, ș.a. Întrucât este un moment important în viață și sfânt totodată, trebuie tratat și asumat cu toată seriozitatea și evlavia, conștienți fiind de implicațiile reale ale acestui act în procesul nostru de mântuire.
(Cristian POPA)