Ion Iliescu a scăpat de dosarul mineriadei

Ion Iliescu, președintele României între 1990-1996 și între 2000-2004, învinuit atât pentru evenimentele din decembrie 1989 dar și pentru mineriade, a fost scos de sub urmărire penală de procurori în dosarul privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, când minerii au venit în București.
Procurorii Parchetului instanței supreme au decis scoaterea de sub urmărire penală a fostul președinte Ion Iliescu în dosarul privind mineriada, din aceleași motive ca și în cazul revoluției, unde fostul magistrat Dan Voinea, care a condus Secția Parchetelor Militare, a comis o serie de nelegalități.
Au fost scoși de sub urmărire penală Ion Iliescu, Virgil Măgureanu – fost șef al SRI, Mihai Chițac – fost ministru de Interne, Victor Athanase Stănculescu – fost ministru al Apărării, precum și altor patru oficiali din perioada mineriadei.
De asemenea, procurorii au constatat intervenția prescripției și au decis încetarea urmăririi penale.
„Eu ce trebuia să fac? Să stau cu mâinile în sân?”
În iunie 2007, fostul președinte, senatorul Ion Iliescu, susținea că învinuirea sa în dosarul privind moartea a patru persoane în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990 reprezintă un act eminamente politic, fără temei juridic.
Fostul președinte a declarat, totodată, că nici până în momentul de față nu i-au fost prezentate, de către organele de cercetare, nici un fel de fapte care să îl incrimineze.
„Nici până acum nu mi-au prezentat nici un fel de fapte. Ei (organele de cercetare, n.red.) au doar reclamații, de la Asociația „21 Decembrie” și altele. Dar organele de cercetare trebuie să prezinte niște fapte”, spunea atunci Iliescu.
„Eram șeful statului. Se declanșase o acțiune anarhică. O devastare de instituții ale statului. Eu ce trebuia să fac? Să stau cu mâinile în sân, să mă uit la declanșarea acestei anarhii, care putea să ducă la război civil până la urmă? Nu am avut poliție, nu am avut instrumente de acțiune. Și s-a petrecut și această tragedie în care au murit niște oameni. Și incriminezi șeful statului, care era obiectul acestor acțiuni anarhice? Nu vedeți că este o absurditate?”, opina Iliescu
Fostul șef de stat afirma, totodată, că președintele Asociației „1 Decembrie” Doru Mărieș, este unul dintre „incitatorii” actelor de violență din cursul anului 1990. „Este o acțiune eminamente politică… Mărieș a fost unul din incitatorii tuturor actelor de violență din cursul anului 1990 și alții ca el. Dar eu nu stau să intru în dialog cu ei… Ei (organele de cercetare, n.red.) nu au faptul, din start, pentru începerea unei urmăririi penale”, a opinat Iliescu.
„Ce anume i se poate imputa șefului statului din acest punct de vedere? Asta e marea aberație!”, arăta atunci Iliescu, precizând că organele de cercetare ar trebui să se ocupe de căutarea celor care au provocat acele acte „rebele” și „anarhice” din 13-15 iunie 1990.
„Așa că e o aberație”, a conchis Iliescu.
Învinuit în dosarul privind moartea a patru persoane în timpul mineriadei
Fostul președinte Ion Iliescu a fost învinuit în dosarul privind moartea a patru persoane în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, de către Secția Parchetelor Militare.
Ancheta a fost o parte disjunsă din dosarul privind mineriada din ’90 și vizează implicarea mai multor ofițeri în rezervă din Ministerul de Interne în uciderea prin împușcare a patru persoane, în Piața Universității
Inițial, în această anchetă au fost puși sub învinuire generalul (r) Mihai Chițac – fost ministru de Interne, generalul (r) Gheorghe Andrița – fost adjunct al ministrului de Interne, coloneii de Poliție în rezervă Călin Traian Ștefan, Costea Dumitru și Constantin Vasile.
Dosarul a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție în 2000, dar în 2003 magistrații instanței supreme l-au restituit procurorilor militari, pentru refacerea materialului de urmărire penală. În urma declarațiilor existente la dosar, procurorii militari l-au pus sub învinuire și pe fostul președinte Ion Iliescu, el urmând să fie citat pentru audiere la Secția Parchetelor Militare. Cercetările în cazul lui Ion Iliescu vizează forma de participație la infracțiunea de omor.
În timpul mineriadei din iunie 1990, au fost omorâte șase persoane, ancheta în care sunt cercetați ofițerii din Ministerul de Interne și fostul președinte Ion Iliescu vizând doar patru dintre ele, contextul morții celorlalte două persoane fiind anchetat în dosarul principal privind mineriada.
Inițial, în ancheta privind implicarea mai multor ofițeri în rezervă din Ministerul de Interne în uciderea prin împușcare a patru persoane, în Piața Universității, au fost puși sub învinuire generalul (r) Mihai Chițac – fost ministru de Interne, generalul (r) Gheorghe Andrița – fost adjunct al ministrului de Interne, coloneii de Poliție în rezervă Călin Traian Ștefan, Costea Dumitru și Constantin Vasile.
Dosarul a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție în 2000, dar în 2003 magistrații instanței supreme l-au restituit procurorilor militari, pentru refacerea materialului de urmărire penală.
În urma declarațiilor existente la dosar, procurorii militari l-au pus sub învinuire și pe fostul președinte Ion Iliescu, pentru participație la infracțiunea de omor.
Dosar cu cântec
În decembrie 2007, procurorul general al României, Codruța Kovesi, a explicat că, în urma verificării efectuate la solicitarea avocatului lui Ion Iliescu, a constatat că, prin rechizitoriul din 18 mai 2000, Secția Parchetelor Militare a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a generalilor în rezervă Mihai Chițac, Gheorghe Andrița, precum și a ofițerilor cu grad de colonel în rezervă Traian Ștefan Călin, Dumitru Costea și Vasile Constantin, pentru instigare la omor deosebit de grav.
Concret, în seara de 13 iunie 1990, la ordinul celor cinci acuzați s-ar fi deschis foc cu armamentul din dotare în condiții nelegale asupra unei mulțimi, fiind împușcate mortal două persoane. Prin același rechizitoriu din 2000, pentru acuzatul Vasile Constantin s-a reținut și infracțiunea de instigare la tentativă de omor deosebit de grav întrucât, în dimineața de 14 iunie 1990, ar fi ordonat soldaților din subordine să tragă cu armele din dotare asupra unei mase de persoane din care două au decedat și trei au fost rănite.
Totodată, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor într-o cauză penală separată pentru cele 1.300 de persoane reținute de forțele de ordine și de mineri începând cu dimineața de 13 iunie 1990.
Printr-o sentință din 30 iunie 2003, dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a apreciat că urmărirea penală nu este completă, dosarul a fost restituit Secției Parchetelor Militare (SPM) din cadrul Parchetului Înaltei Curți. Ulterior, în 14 octombrie 2005, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a generalilor Chițac și Andrița și a celorlalți trei ofițeri superiori, iar în 10 septembrie 2006 soluția a fost infirmată de către general magistrat Dan Voinea (șef interimar al SPM) care a considerat că decizia e nelegală și netemeinică.
Urmăriea penală a fost reluată, astfel că în dosarul 74/P/1998 al SPM, prin Ordonanța din 20 iulie 2007, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei cu privire la Ion Iliescu în favoarea Secției de Urmărire Penală și Criminalistică (SUPC).
La această secție dosarul a fost înregistrat cu nr. 1122/P/2007. În urma plângerii formulată de avocatul lui Ion Iliescu, Codruța Kovesi „a procedat la verificarea legalității rezoluției prin care s-a început urmărirea penală față de Ion Iliescu sub aspectul comiterii participației improprii la omor calificat și omor deosebit de grav”.
Potrivit lui Kovesi, analizând dosarul de urmărire penală au fost constatate aspecte de nelegalitate. Concret, în 10 septembrie 2006, generalul Dan Voinea a infirmat rezoluția din 14 octombrie 2005 a procurorului militar din subordinea sa considerând-o nelegală și netemeinică. „Prin ordonanța respectivă nu a fost însă desemnat procurorul care să continue urmărirea penală în această cauză. La dosarul aflat în prezent pe rolul SUPC (Secția de Urmărire Penală și Criminalistică) nu există un alt înscris din care să rezulte că a fost desemnat procurorul pentru urmărirea penală. În fapt, în lipsa unei rezoluții scrise a generalului Voinea, după infirmarea rezoluției din 14 octombrie 2005, urmărirea penală a fost continuată de către magistratul colonel Viorel Siserman, cel care a întocmit de altfel rechizitoriul lui Mihai Chițac, dar și ordonanța din 20 iulie 2007 prin care s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei cu privire la Ion Iliescu”, se arată în rezoluția de infirmare a soluției în cazul Iliescu, semnată de Codruța Kovesi.
Procurorul general al României a arătat că măsura începerii urmăririi penale nu putea fi dispusă de către generalul Dan Voinea atâta timp cât nu era investit cu efectuarea urmăririi penale în cauză, iar procuror de caz era alt magistrat, fiind astfel încălcate prevederile art. 64 alineatul 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Mai mult, a spus Kovesi, generalul Voinea era incompatibil să mai efectueze vreun act de urmărire penală în dosarul 74/P/1998 atâta timp cât instanța supremă restituise dosarul SPM. Potrivit art. 49, alineatul 4 din Codul de procedură penală, persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusă de instanță. Astfel, a arătat Kovesi, generalul Voinea nu mai putea efectua completarea urmăririi penale și cu atât mai puțin nu mai putea emite vreun act de urmărire penală.
Pe de altă parte, rezoluția de începere a urmăririi penale nu îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de procedura penală, spune Kovesi. Rezoluția nu are menționată ora când a fost dispusă măsura și nu a fost înregistrată în registrul special, așa cum prevedere art. 228 din Codul de procedură penală.
Deși rezoluția de începere a urmăririi penale nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale imperative și magistratul Voinea era incompatibil și nu era învestit cu soluționarea dosarului, în data de 27 iunie 2007 acesta, împreună cu procurorul Siserman, a procedat la prezentarea învinuirii aduse lui Ion Iliescu.
În rezoluție s-a reținut faptul că, în 13 iunie 1990, Iliescu „a determinat cu intenție intervenția în forță a militarilor împotriva manifestanților din Piața Universității din București și din alte zone ale Capitalei, fapt ce a avut ca urmare moartea și rănirea prin împușcare a mai multor persoane ,așa cum rezultă din declarațiile martorilor și jurnalelor acțiunilor de luptă”. Contrar celor înscrise în această rezoluție, în procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii s-a consemnat că Iliescu este învinuit pentru faptul că, în 13 iunie 1990, ar fi cerut Comandamentului Armatei să trimită militari, TAB-uri și alte forțe pentru a interveni la Televiziune și la sediul Ministerului de Interne împotriva persoanelor care atacau instituția, precum și faptul că la acea dată, la ora 17.35, ar fi cerut să se folosească gaze lacrimogene împotriva manifestanților din zona sediului MI, fapt ce a avut ca urmare moartea și rănirea prin împușcare a mai multor persoane.
„Având în vedere cele arătate mai sus, apreciem că plângerea formulată de învinuitul Ion Iliescu împotriva rezoluției din 19 iunie 2007, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă”, a spus Kovesi.
Astfel, s-a infirmat rezoluția de începere a urmăririi penale împotriva lui Iliescu, dar cercetările penale au fost continuate de către procurori.
Generalul magistrat Dan Voinea a făcut obiectul unor verificări ale Inspecției judiciare, el pensionându-se recent, astfel că ancheta disciplinară a fost închisă.
În final, procurori au constatat intervenția prescripției unor fapte, decizând fie scoaterea de sub urmărire penală, fie încetarea urmăririi penale în dosarul mineriadei.