Luna noiembrie, care a marcat rotund în acest an atât ziua nașterii, cât și cea a trecerii în veșnicie a lui Petru Comarnescu, ar fi trecut poate fără să stârnească frisonul memoriei față de remarcabila personalitate a publicistului, scriitorului, criticului și istoricului de artă, filosofului și antropologului, teatrologului și traducătorului, care și-a dorit și și-a găsit odihna în cimitirul Mănăstirii Voroneț, dacă obștea monahală a mănăstirii, cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și câțiva slujitori ai culturii locale nu s-ar fi îngrijit de organizarea unui moment de omagiere.
„Confluențe providențiale”, în cadrul unui moment de omagiere cu dominantă comemorativă
Un moment de omagiere cu dominantă comemorativă, întrucât luna lui Brumar, care înscrie în 23 (în anul 1905) data nașterii umanistului de erudiție renascentistă, marchează totodată, în ziua de 28 a lunii, stingerea sa din viață (în anul 1970), slujba de pomenire la împlinirea a patru decenii de la deces fiind oficiată duminică, la mormântul străjuit de monumentul realizat de sculptorul George Apostu, de ÎPS Pimen Suceveanul.
Comunitatea monahală a Mănăstirii Voroneț a făcut parastasul și pomenirea de cuviință invitându-i apoi pe participanți într-una din odăile de primire a oaspeților, unde s-a organizat un medalion comemorativ în cadrul căruia a fost prezentată cartea „Confluențe providențiale (Petru Comarnescu și Ioan Gh. Vrăneanțu)”, lucrare elaborată în cadrul Muzeului Bucovinei, sub egida Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Cultural Național Suceava, prin care criticul și istoricul literar Nicolae Cârlan continuă demersul sublinierii contribuției culturale și reabilitarea numelui lui Petru Comarnescu, ocultat atât în timpul vieții, dar uitat și insuficient valorizat și în prezent.
În anul 2005, cu prilejul organizării la Suceava a „Centenarului Petru Comarnescu”, Nicolae Cârlan a îngrijit volumul „Documentar memorialistic”, care reproduce, în cele 150 de pagini, fragmente de corespondență, rapoarte și referate întocmite de Petru Comarnescu în urma călătoriilor efectuate (în cea de-a doua jumătate a anilor ’60) la Paris, Roma și în SUA, precum și câteva studii semnate de îngrijitorul ediției.
Petru Comarnescu în context voronețian și cuvinte de credință și înțelepciune
În cadrul medalionului, moderat de conf. univ. dr. Cornelia Balan, s-au făcut referiri biografice, s-a vorbit despre Petru Comarnescu în context voronețian (maica stareță stavrofora Irina Pântescu, mohahiile Elena Simionovici și Gabriela Platon), s-au subliniat apariții editoriale dedicate personalității și operei umanistului (studiul monografic „Petru Comarnescu, un neliniștit în secolul său”, elaborat de cercetătoarea Monica Grosu), s-au reiterat doleanțe (preluarea de către mănăstire a Fondului documentar „Petru Comarnescu”, aflat acum în custodia Muzeului Bucovinei), dar s-au ascultat și cuvinte de credință și înțelepciune (despre „neîntinarea lucrului lui Dumnezeu” și despre „simțul sfânt al proprietății”) precum și aduceri aminte (despre frumusețea vieții la țară și despre „cât de frumos mirosea pământul”) din anii copilăriei ÎPS Pimen.
Și pentru că prof. Nicolae Cârlan a oferit cărți pentru biblioteca monahală, precum și tuturor celor care au participat la momentul comemorativ, fiind vorba de o „zi a darurilor” (așa cum a remarcat monahia Elena), artista plastică Danny Zărnescu a dăruit mănăstirii una din lucrările sale.
