„Multe sunt necazurile drepților și din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.” (Psalmul 33, 18)
Cum oare aș putea să îi explic cuiva care nu-L cunoaște pe Dumnezeu că El este bun și drept cu oamenii? Căci imediat mi-ar spune: „Cum Dumnezeul tău e bun și drept când drepții plâng și păcătoșii se veselesc, când oamenii buni sunt răsplătiți cu rău, iar cei ce fac rău au parte de bine?”
Sfântul Vasile cel Mare spune: „Cel ce zice că nu s-ar cuveni ca dreptul să aibă necazuri, nu spune altceva decât că nu se potrivește unui atlet să aibă adversar. Dacă atletul nu se luptă, ce pricini de cunună ar mai avea?”
Nu-i este oare ușor celui ce înoată în direcția curgerii râului? Căci el se lasă purtat de ape și toate par a-i merge strună. Căci diavolul celui ce l-a luat de partea sa nu-i mai pune piedici și îl lasă să meargă cu ușurință pe calea sa păcătoasă, în timp ce dreptului ce înoată contra curentului îi pune piedici, îl ispitește și îl necăjește, sperând că astfel îl va întoarce de la Dumnezeu. Scriptura zice: „Calea păcătosului este netezită cu pietre, dar la sfârșitul ei este groapa iadului” (Eccl. 21, 11).
Dumnezeu permite răul în viața drepților pentru că aceștia, fiind mai puternici decât ispitele și trecându-le, cununa mântuirii să le fie podoabă de și mai mare preț. Domnul nu-i lasă pe aceștia, ci le-a dat pe Însuși Fiul Său ca Ajutor și Mântuitor.
(Daniela CIOBANU, www.ziarullumina.ro)
