Coliva, simbol al vieții veșnice

În Biserica Ortodoxă, cultul morților reprezintă un important segment al vieții religioase. Grija pentru cei adormiți trasează de cele mai multe ori coordonatele vieții creștine. În cadrul slujbelor de pomenire a morților, un element aproape nelipsit îl reprezintă coliva. Cu rădăcini adânci în istorie, coliva are un caracter profund teologic, reprezentând trupul omenesc. Acest caracter este scos în evidență datorită grâului din care este alcătuită coliva. Bobul de grâu ne trimite cu gândul la cuvintele Mântuitorului Hristos: „Adevărat zic vouă, dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ nu va muri, rămâne singur, iar dacă va muri, aduce roadă” (Ioan 12, 24). Pe aceste cuvinte se bazează utilizarea acestui element ce ne trimite cu gândul la credința în învierea trupurilor. Totodată, grâul fiind hrana principală a trupului omenesc, coliva simbolizează în acest sens credința în nemurire.
De regulă, coliva este obținută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr. Acest lucru reprezintă bucuria și dulceața vieții de veci pe care nădăjduim ca cel răposat să o dobândească. În unele părți ale țării noastre locul colivei tradiționale este luat de pâine, colaci, uneori orez cu lapte sau chiar de fructe. Lucrul acesta nu trebuie să ne tulbure, deoarece prin aceste simboluri ne dovedim pe de o parte milostenia, iar pe de altă parte, credința noastră în viață veșnică. Înălțarea colivei la intonarea cântării „Veșnică pomenire” are mai multe semnificații. Pe de o parte, acest moment reunește toți participanții la oficierea slujbei, arătând prin aceasta solidaritatea și mijlocirea lor înaintea lui Dumnezeu pentru cel răposat, iar pe de altă parte, ridicarea colivei reprezintă jertfa pe care credincioșii o aduc lui Dumnezeu pentru cel răposat. Nu în ultimul rând, ridicarea colivei reprezintă înălțarea sufletului celui adormit către Dumnezeu.
(drd. Grigore MEȘTEROAIE)