Colaborarea dintre preot și profesorul de religie

Profesorii de religie, asemenea unor apostoli, au misiunea de a sădi în sufletele elevilor sămânța cea bună și, mai mult de atât, ei trebuie să șlefuiască, acolo unde este cazul, și pământul pe care această sămânță este sădită, adică viața micuților creștini. Acest lucru nu este deloc simplu, mai ales în cazul cadrelor didactice tinere, fără experiență și uneori fără vocație pentru acest lucru. O colaborare între preotul pe raza căruia se află școala și profesorul din instituția respectivă, în situația amintită, este mai mult decât necesară, dar această colaborare trebuie să existe cu toate cadrele didactice ce predau religia, deoarece ora de religie propriu-zisă oferă mai mult informații teoretice privind credința, sistematizate prin lecții punctuale, în timp ce Biserica oferă spațiul practic în care cu ajutorul preotului slujitor, cu o pondere covârșitoare redată de scopul orei de religie, aceasta este împlinită.
Ocaziile prin care preotul și profesorul pot colabora spre făurirea caracterului religios-moral al elevilor sunt multiple. Primul contact al preotului cu profesorul de religie ar trebui realizat la începutul anului școlar prin săvârșirea sfeștaniei în școală, prilej cu care preotul îi poate întări prin cuvânt pe elevii ce se pregătesc de un nou an. Perioadele premergătoare Crăciunului sau Sfintelor Paști sunt îndătinate pentru participarea elevilor la săvârșirea sfintelor slujbe, mai ales pentru primirea sfintelor Taine. Toate aceste nu sunt însă suficiente. Relația preot-profesor, profesor-preot trebuie să fie continuă, și nu doar cu prilejurile amintite. Se pot înfiripa diverse acțiuni (concursuri, jocuri, piese de teatru etc.) prin care profesorii de religie pot colabora cu preoții slujitori în vederea încurajării practicii religioase a elevilor. De asemenea, se pot derula proiecte prin care preotul poate fi invitat sistematic la școală pentru a susține conferințe pe diverse teme religioase, dialoguri catehetice sau cercuri de religie, toate adaptate vârstei elevilor. Pentru toate acestea se impune o colaborare vie, activă și fără orgolii sau pretenții a ambelor părți implicate. Scopul acestor acțiuni trebuie să fie trezirea sentimentului religios și a trăirilor morale sănătoase în sufletele micuților creștini pentru ca aceștia să practice cu demnitate și sobrietate credința străbună.
(drd. Grigore MEȘTEROAIE)