Dumbravă: Pentru prima dată în istoria justiţiei am dispus un control de fond la ICCJ

Judecătorul Horaţius Dumbravă a afirmat că s-au realizat paşi de modernizare a justiţiei româneşti, în raport cu competenţele CSM, însă paşii par a fi foarte mici, tocmai pentru că întregul proces decizional este unul greoi, cu atât mai mult cu cât în multe dintre problemele aflate pe masa CSM există o competenţă partajată şi cu alte autorităţi publice. Comisia Europeană a înţeles dificultăţile pe care le are Consiliul în luarea deciziilor majore şi tocmai din acest motiv CSM nu apare ca fiind bila neagră a raportului privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare, însă recomandările făcute în Raport sunt oneste, corecte şi obiective, fapt pentru care CSM şi-a şi propus ca obiective în propriul plan de acţiune pe termen scurt şi mediu aceste recomandări, susţine Dumbravă.

Şeful CSM s-a pronunţat pentru reformarea şi dinamizarea Inspecţiei judiciare a Consiliului, recunoscând că sunt chestiuni în proiectul de lege iniţiat de Ministerul Justiţiei cu care nu este de acord, însă aceasta nu înseamnă că nu se poate aşeza la masa negocierilor pentru a ajunge la "un compromis în sensul bun al cuvântului", cu atât mai mult cu cât sunt şi propuneri legislative în acest proiect de lege menite să dinamizeze activitatea Inspecţiei Judiciare.

În ceea ce priveşte remarca din raportul CE referitoare la tergiversarea în instanţă a cazurilor de înaltă corupţie, cu riscul de a interveni prescripţia, preşedintele CSM a amintit că, în urmă cu trei săptămâni, Înalta Curte - Secţia penală, în unanimitate, a decis că toate acele perioade în care cauzele au stat suspendate din cauza excepţiilor ridicate la Curtea Constituţională nu intră în perioada de prescripţie. El a ţinut să remarce, însă, că, pe de altă parte, "sunt cauze foarte complexe".

Prezentăm integral interviul acordat Agenţiei MEDIAFAX de către Horaţius Dumbravă:

Reporter: Domnule preşedinte, toată lumea are aşteptări de la Consiliul Superior al Magistraturii în urma raportului, dar şi înainte de raportul Comisiei Europene, de la magistraţi, de la Înalta Curte de Casaţie. Sunt voci care susţin că aţi ratat startul, deşi era promiţător sau cel puţin aşa sugerau multe persoane de la vârful justiţiei. Momentul care ar fi declanşat această dezamăgire a fost dat de acea continuare a procedurii pentru promovarea la Înalta Curte de Casaţie din februarie. Cum vedeţi că vor merge lucrurile mai departe, mai ales că există această criză de posturi vacante la ICCJ?

Horaţius Dumbravă: V-aţi referit prima dată la o chestiune generală cum că au existat aşteptări şi cum că aceste aşteptări nu ar fi fost pe măsura realizărilor.

Adevărul este că lucrurile se mişcă. Poate nu ân ritmul dorit, dar să nu uităm totuşi că, din şapte luni de funcţionare, aproape două luni la nivel decizional ,atât plenul, cât şi secţiile au fost blocate prin constatarea ca neconstituţională a Hotărârii Senatului din decembrie 2010 cu privire la unii membri (fapt pentru care nu am avut în acea perioadă cvorum) şi până la adoptarea ordonanţei de urgenţă prin care s-a prevăzut funcţionarea CSM. Dacă luăm aceşti paşi în calcul o să observăm că, încetul cu încetul, decizii s-au luat în chestiuni majore. Sigur, eu însumi sunt nemulţumit, mi-aş fi dorit un ritm mult mai alert în rezolvarea problemelor majore: redistribuire de personal, problema Inspecţiei judiciare, întărirea ei şi autonomizarea ei - aici e de discutat şi asupra proiectului Ministerului Justiţiei -, programul optim de muncă, inclusiv promovarea la Înalta Curte. Cu titlu de exemplu, dacă am fi decis să zicem pe Inspecţie judiciară în luna martie, altfel ar fi stat lucrurile astăzi cu activitatea Inspecţiei judiciare, sunt convins de asta. Numai că Ordonanţa de Urgenţă cu deblocarea posturilor pe Inspecţia judiciară a venit în luna mai. Nu ne ascundem după nerealizarea acestui obiectiv prin această decizie a Guvernului, dimpotrivă noi am salutat şi atunci, şi salutăm şi acum ajutorul nesperat dat de Guvernul României pentru că a deblocat - în condiţiile în care ştiţi foarte bine că toate funcţiile publice, în general funcţiile din aparatul bugetar sunt blocate printr-o Ordonanţă din 2009. Guvernul a făcut acest pas la finalul lunii mai, a aprobat OUG. Totodată, am adoptat Regulamentul nou de promovare a inspectorilor la începutul lunii iunie, după o consultare lărgită a Ministerului Public, a Ministerului Justiţiei. Ştiţi foarte bine că anul trecut, Ministerul Public a atacat în instanţă tipul de promovare la inspecţie ca fiind unul ce nu asigura transparenţa şi obiectivitatea. Se dorea un alt tip de promovare cu care şi noi am fost de acord: transparent şi obiectiv. Adică, prin interviuri care să fie publice, să se vadă nu numai în sistemul judiciar modalitatea concretă de promovare, dar şi în exterior, adică orice persoană interesată; în 20 iulie am aprobat aceste modificări de regulament, în 20 septembrie avem concursurile pentru inspectori – iată că cel puţin din punctul de vedere al întăririi Inspecţiei Judiciare ca număr de personal s-au luat măsuri; acum urmează, desigur, să cerem şi performanţă Inspecţiei Judiciare.

Vreau să vă spun că acest parcurs a fost văzut ca atare de Comisia Europeană. Comisia Europeană a înţeles dificultăţile pe care le are în deciziile majore pe care trebuie să le ia CSM şi tocmai din acest motiv CSM nu apare ca fiind bila neagră a raportului (privind MCV-n.r.). Sigur, se spune textual că se aşteaptă de la CSM ca bunele intenţii să fie puse în practică în viitorul apropiat. Deci, nu mai există timp pentru a aştepta prea mult. Dădeam un exemplu cu Inspecţia judiciară. Un alt exemplu este acela la care vă refereaţi cu promovarea la Înalta Curte. Acolo, am mai spus, a fost o adevărată telenovelă. Nu mai revin asupra ei că se pare că în sfârşit am ajuns la un consens cu Ministerul Justiţiei şi cu Înalta Curte, fapt pentru care am şi luat o decizie în plenul CSM din 21 iulie. Am mai luat o astfel de decizie în luna martie, când am trimis proiectul de lege, propunerea legislativă, la MJ, agreată de Înalta Curte la acel moment. Am adoptat ghidul ca până la promovarea proiectului de lege şi adoptarea legii noi deja să facem câteva promovări. A fost atacat în instanţă de către ICCJ, deşi iniţial ICCJ a fost de acord cu acest ghid. Nu comentez de ce şi cum. Am abrogat decizia luată în martie pentru a nu bloca inutil promovările, ne-am dus cu un proiect de lege - sigur, iniţiatorul a fost Ministerul Justiţiei, agreat la acel moment şi de Înalta Curte şi de CSM - în Parlament în luna mai. A fost o sincopă cu Înalta Curte, care a venit în Parlament cu un alt punct de vedere, neconvenit anterior. Dar, iarăşi, nu revin pentru că acum, la acest moment, nu acest lucru este important, iar astăzi, până să adopte acel proiect de lege aflat astăzi în Senat, a fost discutat de Camera Deputaţilor, decidem asupra modificării, asupra regulamentului de ordine interioară, de organizare şi funcţionare a CSM. Astăzi, chiar astăzi avem discuţii cu asociaţiile profesionale atât pe oportunitatea adoptării acestui regulament, cât şi pe chestiunea dacă continuă sau nu procedura. Vom tranşa astăzi (joi-n.r.) acest subiect, sper. Tocmai suntem în mijlocul discuţiilor. Dacă tranşăm astăzi, s-ar putea ca în luna august să avem promovări, dacă se decide pe continuarea procedurii.

Rep.: Deja a trecut mai mult de jumătate din mandatul de preşedinte, ca să fie urnite nişte chestiuni care ard şi ard de mult s-a pierdut timp totuşi important pe de o parte şi, pe altă parte, CSM a pierdut din credibilitate.

H.D.: Aici e ceea ce spuneam în declaraţia de presă pe marginea Raportului Comisiei Europene. Din păcate, nu există discuţii între toate autorităţile publice pe obiective majore în ce priveşte justiţia. Mai mult, justiţia nu a fost văzută ca un domeniu strategic de importanţă naţională. Foarte curios, sigur foarte bine, domeniul educaţiei a fost privit ca un domeniu strategic la un moment dat - aşa s-a şi construit legea educaţiei care astăzi este în vigoare şi iată că are rezultate benefice - sistemul apărării naţionale la fel, dar nu am înţeles de ce nu domeniul justiţiei care era sub mecanismul de cooperare şi verificare. Noi tocmai asta am solicitat prin declaraţia de presă, justiţia să fie văzută ca un domeniu strategic de importanţă naţională, toate autorităţile publice cu încărcătură decizională în domeniul justiţiei să se aşeze la aceeaşi masă şi să-şi stabilească obiectivele principale pe termen mediu şi lung. Vă dau iarăşi un exemplu specific: promovarea la Înalta Curte, dacă am fi făcut lucrul acesta de mai mult timp, mă refer şi la anii anteriori, altfel ar fi stat lucrurile. Şi revin fără să ascund dificultăţile atunci când sunt de luat decizii în comun, cât de greu se realizează un consens: MJ a iniţiat proiectul legislativ privind promovarea la ICCJ în luna mai, l-a trimis la Parlament. Ne-am înţeles toate trei autorităţile, CSM, MJ şi ICCJ pe acest proiect. Dau exemplu cu Înalta Curte, pentru că este relevant. La Parlament s-a discutat aproape o lună jumătate. Dacă am fi căzut toţi de acord în Parlament, probabil că astăzi am fi avut deja proiectul de lege, dar a fost acea sincopă de care vorbeam, şi anume că intempestiv ICCJ a venit cu o altă variantă la Comisia Juridică, astfel că proiectul de lege a trenat şi el încă nu este adoptat.

Rep.: Ministrul Justiţiei, de câtva timp, vă tot acuză de dublu discurs, mă refer la conducerea CSM. Dumneavoastră spuneaţi că există o lipsă de comunicare instituţională. Ceva se întâmplă. Sunteţi în conflict cu MJ ?

H.D.: Nu, cred că s-a referit la întreg CSM. Sunt momente tensionate, normal, aceste lucruri se spun atunci când dezbatem lucruri foarte importante, aceasta este regula democraţiei, dar până la urmă, dacă tragem linie, constatăm că există comunicare, în chiar ipoteza în care avem să zicem şi opinii diferite pe anumite chestiuni, şi spun asta pentru că avem rezultate pe obiective importante: până la urmă reuşim să ne înţelegem. Durează foarte mult, din păcate cred că ăsta e un păcat al nostru, al românilor trăitori în Balcani. Până să ajungem la rezultat, discuţii peste discuţii, parlamentări, durează foarte mult până să ajungem la decizia pe care putem să o punem în aplicare.

Rep.: Ce poate să facă CSM în ceea ce priveşte criticile asupra Înaltei Curţi de Casaţie şi mă refer la dosarele de corupţie care s-ar apropia de termenul de prescripţie. Nu întotdeauna este vina Înaltei Curţi, adică se observă: au fost nişte restituiri de dosare şi evident sesizări la Curtea Constituţională, deci a fost înlăturat acest instrument de a sesiza CC... Dar ce poate face CSM?

H.D.: Noi suntem acum la finalizarea unei verificări a tuturor dosarelor, dar nu numai de la Înalta Curte, ci la toate instanţele cu privire la durata procedurilor, adică la vechimea dosarului aflat pe rolul instanţei. Adică de la primul termen de judecată până la zi şi sigur atunci când vom avea imaginea asupra întregului sistem vom acţiona acolo unde sunt dosarele foarte vechi. Vom cere Inspecţiei judiciare să facă cercetări verificări şi să prezinte note pe fiecare dosar în parte.

Rep.: Dar ce se întâmplă ? Şi mă gândesc că poate ar trebui traşi anumiţi magistraţi şefi la răspundere, şi vă dau exemplu cazurile DIICOT, care sunt judecate în fond în apel, poate sunt la Înalta Curte în recurs la momentul acesta, cauze care au fost trimise spre judecare anul trecut în februarie, aprilie, mai, deci deja în două grade de jurisdicţie s-au judecat, iar, în paralel, în aceleaşi instanţe, în dosare de corupţie nici măcar în fond nu s-a dat o soluţie. Deci ceva se întâmplă în ceea ce priveşte dosarele de corupţie.

H.D.: De înaltă corupţie. Aici ştiţi foarte bine că a fost foarte mult uzat de majoritatea inculpaţilor, şi anume a invocării excepţiilor de neconstituţionalitate; acesta este un adevăr pe care l-am putut vedea cu toţii, cauzat de nenumăratele suspendări ale procedurilor cât timp cauzele se aflau la Curtea Constituţională. De anul trecut, de când această posibilitate a fost eliminată, din noiembrie-decembrie, acest lucru s-a resimţit în dinamica soluţionării dosarelor, mai ales a acelora cu impact public. Vedeţi cum se fac paşi în direcţia eficientizării justiţiei. Spre exemplu, acum trei săptămâni, Înalta Curte - Secţia penală, în unanimitate, a decis că toate acele perioade la Curtea Constituţională în care au stat suspendate cauzele, tocmai pentru că au fost suspendate, nu intră în perioada de prescripţie. E ca şi cum se rupe o parte din acea perioadă, nu se ia în calcul, iar prescripţia se va calcula fără acele perioade şi practic se prelungesc aceste perioade, ceea ce sigur nu mai aruncă o atât de mare presiune asupra judecătorilor, pe de o parte. Pe de altă parte, sunt cauze foarte complexe.

Vreau să fac o precizare foarte importantă; nici noi, nici Bruxellesul, niciodată nu a cerut un anumit tip de soluţie într-o cauză. Şi e firesc. S-a solicitat ca aceste cauze să fie soluţionate mai repede tocmai din cauza acestei tergiversări foarte mari. O cauză are, spre exemplu, o mie de martori trecuţi în rechizitoriu. Ca atare, numai într-o cauză trebuie audiaţi o mie de martori. Dacă e să luăm acei o mie de martori sunt obligatoriu a fi citaţi în faţa instanţei. De ce? Pentru că odată fiind propuşi de către Parchet, trebuie discutaţi în contradictoriu, avocaţii apărării nu renunţă la ei. Vă daţi seama, o mie de martori fiind obligatoriu a fi audiaţi ? Numai un calcul să facem pentru minim o jumătate de oră sau 40 de minute pentru audierea fiecăruia, cât durează ?!

Rep.: Totuşi, în cazul Fondului Naţional de Investiţii, unde erau tot aşa mii de oameni...

H.D.: Părţi vătămate. A fost altă situaţie, acolo nu trebuiau audiată fiecare parte vătămată şi civilă.

Rep: Bun, nu sunt martori, totuşi a existat o voinţă a managerului de instanţă, în sensul că se intră o dată pe săptămână, deci judecătorul se ocupă doar de acel dosar tocmai pentru a se soluţiona într-un termen rezonabil.

H.D.: Aşa se întâmplă acum la Înalta Curte. Deci de şapte luni - cel puţin afirmativ, aşa mi s-a spus; că noi vom face o verificare în viitorul apropiat dacă aşa se întâmplă - se numeşte "case management", se dau termene de la săptămână la săptămână, uneori de două ori în acea săptămână, în cazuri de înaltă corupţie, tocmai pentru a nu ajunge la o durată foarte mare de soluţionare a cauzelor. Acest lucru s-a pus în practică la Înalta Curte.

Rep.: Cum comentaţi recomandarea ministrului Justiţiei, în sensul că judecătorii ar trebui să judece cu un ochi pe ceas şi cu un altul pe lege ?

H.D.: Nu ştiu ce să spun. E periculos să spunem lucrurile astea acum, poate că a spus-o într-un alt context. Mai ales când ai atât de multe dosare şi nu ştii între care să te împarţi şi sunt puţini judecători. Dar trebuie judecat cu celeritate, eu aş folosi noţiunea de celeritate, pentru că celeritatea ţine cont şi de încărcătura judecătorului, de posibilitatea umană de a face faţă la încărcătura de cauze. Dar, da, trebuie o prioritate faţă de anumite cauze în raport cu care publicul are anumite aşteptări. Adică, să fie soluţionate indiferent cum achitare, condamnare, dar ele să fie soluţionate pentru ca şi publicul să ştie: da, e vinovat, e nevinovat, la finalul procesului.

Rep. Vorbeaţi de întărirea capacităţii Inspecţiei judiciare. Ministrul Justiţiei vorbea de reorganizarea acestei Inspecţii judiciare. Cum aţi văzut, şi recomandarea CE este pe răspunderea magistraţilor...

H.D.: Da, spuneau că nu s-au luat suficiente măsuri în ceea ce priveşte răspunderea disciplinară, vorbea de Inspecţia judiciară, dar că totuşi s-au luat câteva măsuri în direcţia întăririi capacităţii Inspecţiei Judiciare de a-şi îndeplini obiectivele legale, lucru pe care, iată, Comisia l-a văzut. S-au făcut câţiva paşi şi este necesar ca ei să fie duşi până la capăt. Asta spune raportul CE. Ceea ce spune domnul ministru (al Justiţiei-n.r.) e corect. Se află un proiect de lege iniţiat de către MJ. Acolo, în acel proiect de lege, sunt lucruri cu care noi suntem de acord: autonomia Inspecţiei judiciare, o dinamicitate mai mare a Inspecţiei judiciare. Sunt şi lucruri cu care nu suntem de acord, dar asta nu înseamnă că nu putem cădea la masa negocierilor, adică să stăm la masa negocierilor să ajungem la un compromis în sensul bun al cuvântului. Dar acest lucru iată că e în discuţie şi sunt convins că undeva în toamnă vom ajunge la un rezultat final. Sigur urmează după aceea Parlamentul, dezbaterile parlamentare, dar şi aici s-au făcut paşi cu discuţiile inerente, cu acuzaţii mai puţin, mai drepte sau mai nedrepte şi de o parte şi de alta.

Rep. Dar oricum sunteţi de acord că trebuie revizuită ?

H.D.: Bineînţeles, şi trebuie o dinamicitate mai mare a Inspecţiei judiciare, asta sigur ...

Rep. Ce veţi face cu Înalta Curte ?

H.D.: La Înalta Curte, nu ştiu dacă ştiţi, pentru prima dată în istoria justiţiei româneşti pe Casaţie şi Justiţie, am dispus efectuarea unui control de fond. Iniţial, a fost stabilită luna noiembrie, dar, pentru că intră în vigoare Codul Civil la 1 octombrie, e necesară o perioadă de pregătire şi a judecătorilor pentru noile dispoziţii, controlul de fond va începe cu ianuarie 2012. Ce este foarte important e că nu a existat o poziţie sau inerţie a Înaltei Curţi faţă de acest control de fond. Prin vocea preşedintelui Înaltei Curţi s-a spus "da, suntem de acord", dar solicitarea de amânare a inspecţiei a fost legată de această dată de intrare în vigoare a noului Cod Civil.

Rep.: Şi dacă o să găsiţi judecători la Înalta Curte care nu vor fi de acord cu faptul că inspectorul are grad de curte de apel ?

H.D.: Aici sigur e o problemă pe care trebuie să o discutăm cu Înalta Curte. Ei, inspectorii judiciari, nu mai au funcţiunea de jurisdicţie. E o altă categorie, nu mai sunt judecători, ci îndeplinesc funcţiuni speciale, prevăzute de lege. Acum nu ştiu, din punctul meu de vedere - care poate e bun, poate rău, oricum vom discuta şi acest punct - este că un inspector, care a fost numit, are o altă funcţie decât cea de jurisdicţie şi el poate să efectueze un control sau o verificare inclusiv la Înalta Curte, deci la instanţele superioare.