Cum să păstrezi relația cu copilul tău când ești la distanță (II)

Interesante sunt şi rezultatele unor activităţi făcute împreună: să vă faceţi conturul mâinilor sau tălpilor voastre împreună pe aceeaşi foaie cu creioane colorate sau cu acuarele. E frumos mai ales dacă aveţi copii mici fiindcă astfel veţi vedea de la un an la altul cât de mult au crescut. Dacă aveţi mai mulţi bani la dispoziţie, puteţi chiar să  imprimaţi tricouri cu mâinile voastre împreună (chiar mai mulţi: amândoi părinţii şi toţi copiii lor) ca semn că voi sunteţi  o familie întreagă, chiar dacă staţi la distanţă unii de alţii. Unii merg chiar mai departe şi impregnează poze pe lenjerii de pat, pături sau măcar pernuţele pe care dorm. Sigur, o foaie sau un tricou rămâne copilului, alta părintelui. Sau puteţi să scrieţi voi un mesaj pe tricoul copilului vostru (gen „Mami te iubeşte”), iar el să facă acelaşi lucru pe tricoul vostru sau să facă doar un desen dacă nu ştie să scrie.

Dar poze și filmări nu trebuie să facă doar cei plecați, ci și cei care au grijă de copii în țară. Să faceți poze în momente importante din viața lui – chiar dacă asta înseamnă atunci când copilul a mâncat pentru prima dată singur sau și-a făcut singur prima omletă. Puteți de asemenea să scanați sau să fotografiați rezultatele pe care le obține el, și nu mă refer doar la diplomele obținute la școală, ci și la lucrările de control la care a luat note bune sau chiar pagini de caiet cu teme făcute sau picturile realizate sau colajele sau planșele pentru școală. Orice poate fi trimis prin internet părinților și poate să întărească relația dintre ei.

Un pericol mare pentru a deteriora relația cu copilul nostru e să facem promisiuni de care nu ne ținem. Să îi promitem că îl sunăm într-o anumită zi și la o anumită oră și să nu o facem este foarte deprimant pentru el. Să îi promitem că îi vom cumpăra o anumită haină sau o anumită jucărie și să nu o găsim, iarăși poate fi descurajator pentru el. Sigur noi vrem să ne ținem de cuvânt, dar poate efectiv nu avem cum.  Iar atunci când suntem la distanţă  e esenţial să ne ţinem de promisiuni. Aşa că aveţi grijă ce promisiuni faceţi copiilor voştri şi mai bine spuneţi „voi încerca să ...” decât „îţi promit” dacă nu depinde 100% de tine.

Iar atunci când veniţi înapoi în ţară, în afara cadourilor clasice, puteţi să aduceţi şi altfel de cadouri: pietricele de pe aleea din faţa casei unde locuiţi sau nişte flori uscate din grădina  sau frunze ale copacilor care trăiesc doar în acea zonă şi la noi nu (palmieri de exemplu), sau conuri, seminţe, etc.  Puteţi aduce CD-uri cu muzica din ţara respectivă, ghiduri de călătorie cu obiectivele importante de vizitat, cărţi de bucate specifice zonei de acolo , cărticele pentru copii, dar chiar şi cursuri de limbă pentru copii (spaniolă, italiană, germană, etc).  Astfel îl veţi motiva şi pe el să înveţe limba pentru când va fi mare şi va veni în vizită sau chiar o veţi învăţa împreună, ţinându-l la curent cu ce cuvinte noi aţi mai învăţat  sau chiar vorbind în limba respectivă la telefon sau prin internet. Un astfel de obiectiv comun îi apropie şi mai mult pe copii de părinţi. 

De asemenea, salvaţi undeva conţinutul convorbirilor scrise pe mail sau pe messenger.  La un moment dat s-ar putea să fie foarte valoroase, peste ani, dar şi mai curând când vă va fi dor unora de alţii şi nu veţi mai putea vorbi, veţi putea cel puţin să recitiţi ceea ce aţi scris.

Şi mai presus de toate,  în timp ce munciţi să satisfaceţi nevoile materiale ale copiilor, nu uitaţi să satisfaceţi  şi nevoile lor psihologice: nevoia de a fi iubiţi necondiţionat,  nevoia de a fi acceptaţi aşa cum sunt şi nevoia de a avea o familie!  Chiar şi la distanţă!

Psiholog Mihaela Zaharia
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro