Hepatita cronică virală B este determinată de virusul hepatitic B care infectează ficatul uman şi determină o inflamaţie hepatică cronică. La nivel mondial, circa 2 miliarde de persoane au fost infectate cu virusul B şi circa 350 de milioane sunt încă purtătoare ale acestui virus. În România, se estimează că există circa 1 milion de oameni cu infecţie cronică virală B.
Există patru modalităţi posibile de transmitere a virusului: calea parenterală (sânge contaminat transmis prin ace nesterile, transfuzii, acte medicale sângerânde), calea perinatală (de la mamă la făt), calea sexuală (se transmite mai uşor decât infecţia HIV) şi calea orizontală (posibilă la copii sau în familii numeroase prin diverse răni sângerânde).
Simptomele bolii sunt vagi şi nespecifice: astenie, inapetenţă, greaţă, jenă în hipocondru drept, uneori icter (“gălbenare”) sau scădere ponderală.
Cum se diagnostichează boala? Pentru a stabili existenţa infecţiei este necesară recoltarea de probe de sânge care să depisteze prezenţa antigenelor sau anticorpilor specifici virusului B. Interpretarea acestora trebuie realizată de un specialist gastroenterolog sau infecţionist care să stabilească stadiul bolii şi să vă recomande tratamentul optim. Încărcătura virală (viremia) şi puncţia biopsie hepatică pot fi necesare la pacienţii care vor urma tratament antiviral. Trebuie menţionat că orice pacient infectat cronic cu virusul B poate să asocieze şi infecţie cu virus D pentru care sunt necesare analize suplimentare.
Cum poate evolua hepatita cronică virală B? Unele persoane pot elimina spontan virusul B în cursul vieţii, altele pot rămâne cu hepatită cronică toată viaţă, dar există şi un procent la care boala evoluează spre ciroză hepatică şi cancer hepatic. După tutun, virusul B este al doilea carcinogen uman şi poate determina cancer hepatic chiar şi la pacienţii cu hepatită cronică persistentă! Din acest motiv, toţi pacienţii infectaţi cronic cu virus B necesită supraveghere la 6 luni (ecografie abdominală şi, eventual, alfa fetoproteina).
Una dintre cele mai importante descoperiri medicale ale secolului XX o reprezintă vaccinul contra hepatitei B care asigură protecţie la 95% din persoanele vaccinate. Există grupe de risc la care vaccinarea ar trebui să fie obligatorie: personalul sanitar, rudele pacienţilor infectaţi, persoane cu parteneri sexuali multipli, cu boli hepatice cronice, pacienţi dializaţi sau transfuzaţi cronic şi utilizatorii de droguri injectabile. La persoanele nevaccinate care sunt expuse accidental la contactul cu virusul B (ace nesterile, contacte sexuale, nou-născuţi din mame infectate) se poate preveni infectarea prin administrarea imunoglobulinelor şi a vaccinului anti-hepatită B.
Există tratamente şi pentru pacienţii care prezintă deja infecţie cronică, scopul acestor terapii fiind de a preveni evoluţia bolii spre ciroză hepatică şi cancer hepatic. Schemele terapeutice includ fie Interferon, fie agenţi nucleotidici/nucleozidici şi necesită recomandare şi supraveghere de către specialistul gastroenterolog sau infecţionist.

Dr. Cătălin SFARTI
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi
Tel. 0729290956

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Hepatita cronică virală B - problemă de sănătate mondială şi naţională.

Comentarii