Printează articolul
Trimite e-mail
Ridicată la 1894, la doi kilometri de centrul comunei Hârtop, „şcoala învăţătorului”, aşa cum e cunoscută de către locuitori, găzduieşte în fiecare zi câteva zeci de copii ai comunei pentru care clădirea veche, şubredă şi friguroasă înseamnă „la şcoală”.
Fără garduri care să delimiteze curtea casei de stradă, fără plăcuţe ataşate de clădire, care să indice că este vorba despre o unitate de învăţământ, şcoala a fost casa primului învăţător din sat. Cele două camere ale clădirii au fost transformate în săli de clasă în care se îngrămădesc copiii de grădiniţă şi o clasă de a III-a, iar holul ţine loc de grup sanitar, acolo fiind am plasat un robinet cu lighean.
Generaţiile de elevi şi preşcolari care trec zilnic pragul acestei unităţi nu sunt cu nimic mai presus de generaţia părinţilor, a bunicilor sau chiar a străbunicilor, elevii având parte de aceleaşi condiţii ca şi în urmă cu mai bine de jumătate de secol.
Tavanul camerelor este curbat, pe alocuri crăpat
Clădirea bătrânească care adăposteşte cele două săli de clasă este friguroasă, insalubră şi, în primul rând, nesigură. Timpul îndelungat, iernile friguroase şi ploile abundente au lăsat semne adânci peste casa primului dascăl din comună. În toate camerele tavanul este curbat, crăpat pe alocuri, podelele sunt şubrezite, multe bucăţi lipsind din pardoseală, iar tâmplăria este uzată şi coşcovită.
Dacă sala în care învaţă preşcolarii este ceva mai spaţioasă, camera care deserveşte elevilor de clasa a III-a este multe prea mică pentru cei 12 elevi. Spaţiul restrâns, mobilat cu bănci vechi acoperite cu huse, este locul pe care învăţătorul elevilor se străduieşte să-l transforme într-o sală de curs primitoare, prielnică jocurilor şi activităţilor educative.
Potrivit educatoarei de aici, „în fiecare an se face curăţenie, se mai renovează, dar din câte ştiu eu aşa a fost clădirea dintotdeauna”. Aceasta ne dă asigurări că sala în care stau micuţii este călduroasă, cu toate că majoritatea dintre ei poartă câte două rânduri de haine şi au căciuli pe cap.
Copiii ar fi trebuit să înveţe într-o şcoală nouă, de 16 miliarde de lei vechi
La câţiva paşi de casa bătrânească, zace în paragină un şantier ce astăzi ar fi trebuit să fie noua şcoală primară din Hânţeşti. Proiectul şcolii primare a fost demarat la începutul anului 2009, de către firma Nil Construct, câştigătoarea licitaţiei organizată de Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ), iar valoarea lui este de 16.500.000 de lei vechi.
Reprezentanţii IŞJ au precizat că în lucrarea de la Hârtop s-au investit aproape 4 miliarde de lei vechi. Lăsată de izbelişte de peste doi ani, construcţia a început să se degradeze, iar parte din zidurile interioare s-au prăbuşit. În BCA-ul folosit s-a infiltrat apă, acesta devenind sfărâmicios, iar fundaţia este pe alocuri crăpată. Totodată, printre zidurile şantierului şi-au făcut veacul chefliii satului, de vreme ce numeroase sticle de alcool şi bere zac acolo. Clădirea este în parte compromisă, astfel că patru miliarde de lei sunt duşi pe apa sâmbetei. Clădirea ar fi trebuit să fie trecută în conservare, însă reprezentanţii IŞJ spun că acest proces ar fi implicat costuri suplimentare.
Edilul comunei – Toader Grădinariu - ne povesteşte că „ultima dată muncitorii au fost aici în 2011. Clădirea trebuia să deservească elevilor claselor I-IV şi preşcolarilor din două grupe. Am trimis la Inspectoratul Şcolar Judeţean numeroase adrese şi nu s-a răspuns la nici una. Ne-am adresat şi Consiliului Judeţean şi ne-au transmis că nu e de competenţa lor să rezolve problema”.
Primarul recunoaşte că elevii nu învaţă în condiţii demne de o şcoală din secolul 21, însă spune că are mâinile legate.
„Am înţeles că s-au mai făcut rectificări bugetare şi ar urma să ne dea nişte bani în primăvară”, spune primarul.
Pentru că şcoala nu e gata, unitatea din centru s-a aglomerat
Pentru că şcoala primară nu e gata, clasele de elevi de I-IV au fost transferate la Şcoala Gimnazială din Hârtop, unitate ce s-a supraaglomerat în urma acestei măsuri.
Referitor la această situaţie, Liliana, mama unui băieţel din clasa a III-a care învaţă în „şcoala învăţătorului”, ne povesteşte că iarna, în sala de clasă, este extrem de frig, iar copiii stau îmbrăcaţi şi cu mănuşi.
„Este sobă, dat tot iese fum. Şcoala e veche de când lumea. Se tot spune că nu se poate termina şcoala nouă, tot sunt motive în fiecare an”, spune Liliana.
Resemnată, femeia spune că băiatul său s-a adaptat condiţiilor sărăcăcioase, dar că abia aşteaptă să-l mute la şcoala „din centru”.
„În şcoala asta veche am făcut şi eu ore”, completează femeia.
