După 435 de ani

Zice înțeleptul Solomon Dă sfat celui înțelept, și el se va face și mai înțelept; învață pe cel drept, și el își va spori știința lui (Pildele lui Solomon 9,9).

Drept aceea și eu mă voi nevoi iarăși, pentru dragostea față de cititori, să vă aduc aminte, atât cât voi putea, de unul dintre domnitorii Țării Moldovei, Petru Șchiopul care a domnit în Țara Moldovei cu puține întreruperi timp de 17 ani, nu fără osteneală, nu fără durere ori luptă, și despre care cronicarul Grigore Ureche spunea „boierilor le era ca un părinte, și la mare cinste îl țineau, și din sfatul lui nu ieșeau. Țării era apărare, pe săraci milostivea, mănăstiri miluia, cu vecinii bine viețuia, judecata cu blândețe o făcea și nu era a zicere că nu era harnic la domnie”.

A rămas în istorie cunoscut faptul că domnitorul Petru Șchiopul este primul din familia domnitoare a Basarabilor din Muntenia care a urcat pe tronul moldovenesc al Mușatinilor și care a construit în Moldova doar o singură biserică, la Iași, biserica cu hramul Înălțarea Domnului – Galata, o excepțională realizare arhitectonică, novatoare pentru acea perioadă, rod al sintezei între elementele tradiționale moldovenești, care domină, și influențe de factură bizantino-munteană. Era prin anii 1582 – 1583 și a fost sfințită în 1584.

Cinci ani mai târziu, în primăvara anului 1589 Turnul clopotniță al catedralei mitropolitane din Suceava,  era pe sfârșite. Bine întocmit, avea în față biserica, asemenea unui chivot preaînfrumusețat, iar de jur – împrejur străjuiau chiliile, trapeza, fântâna și celelalte acareturi de trebuință.

La sfatul mitropolitului, hotărî, ca  în ziua târnosirii Turnului clopotniță,  să aducă în catedrala mitropolitană și racla cu sfintele moaște ale Sf. Ioan cel Nou.

În ziua dinaintea aducerii moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Biserica Sf. Gheorghe – Mirăuți, prima catedrală mitropolitană a Moldovei, ctitorită de Petru I Mușatinul, în noua catedrala mitropolitană, au ajuns la Suceava egumeni de la mănăstirile moldave cu tot clerul și mulțime de călugări și preoți din Moldova, precum și norod mult, cât nu putea vederea a cuprinde. Ochii tuturor căutau a privi minunea Turnului clopotniței, Sfânta raclă cu moaștele Sf. Ioan cel Nou, patronul și ocrotitorul țării.

În ziua sfințirii, în Turnul clopotniță a bătut pentru prima oară clopotul cel mare și celelalte clopote. Domnitorul, înveșmântat în hlamidă strălucitoare, cu coroana de aur pe creștetul său, întocmai ca un adevărat bazileu drept-credincios din vremurile de slavă ale Bizanțului, înconjurat de mitropolitul Gheorghe Movilă, de episcopul Ghedeon al Rădăuțiului, logofătul Stroici, vornicul Ieremia Movilă, viitorul domnitor al Țării Moldovei, preoți și diaconi, se gândea că prin poziția sa clopotul evocă poziția a tot ce este suspendat între cer și pământ, că muzica clopotului răsună în sufletul credincioșilor ca o voce venită de sus. Iar toți care-i vor auzi sunetul, ziua sau noaptea, să se deștepte spre slava lui Dumnezeu, amintind creștinilor de îndatoririle lor religioase și morale, îndemnându-i la plinirea poruncilor dumnezeiești, chemându-i în lăcașul sfintei biserici mitropolitane.

Cât adevăr este în inscripția Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango (Pe vii îi chemi, pe morți îi plângi, fulgerele frângi), inscripție ce o găsim pentru prima dată pe clopotul cel mare al Catedralei din Schaffhausen – Elveția în 1486.

A urmat apoi o agapă, unde alături de mitropolitul Gheorghe Movilă, milostivul domn Petru Șchiopu a întins mâna dragostei și i-a dăruit pe toți, pe cei mici și pe cei mari, pe săraci și pe văduve, pe cei neputincioși și pe cei lipsiți. A dăruit bisericii daruri preaîmpodobite ce nu se pot număra, căci de toate se grijise domnitorul cu multă vreme înainte, ca un vrednic cârmuitor priceput și mărinimos.

Nu pentru fală ori slavă de la oameni a zidit domnitorul Petru Șchiopul Turnul clopotniță și a adus pe Sf. M. Mc. Ioan cel Nou în catedrala mitropolitană zidită de înaintașii săi Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă, ci fiindcă a dorit a întrupa în zidurile clopotniței și darurile făcute dragostea Măriei Sale pentru Dumnezeu.

Și multe alte lucruri s-au petrecut în anii celei de a patra domnii a lui Petru Șchiopul, dintre care unele au fost consemnate cu litere de aur, în Cronica murală de la Biserica Sf. Gheorghe – catedrala mitropolitană. Astfel aflăm : 7082 (1574) iulie 24 a stat la domnie Io Petru Voievod. În anul 7079 (1589) iunie 24 a acoperit biserica mitropoliei și a făcut și clopotnița și a adus și pe Sfântul Ioan în mitropolie. În anul 7092(1584) iulie 31, s-a născut Ștefan Voievod, fiul lui Petru Voievod. Și iarăși, în anul 7098(1590) februarie 2, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-au adus lui steagul de la împăratul turcesc și a fost uns la domnie cu mâna preasfințitului părintelui nostru Gheorghe Movilovici, mitropolit a toată Țara Moldovei.

Au trecut de atunci 435 de ani, și prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților moaștele Sf. Ioan cel Nou se reîntorc pentru o zi și o noapte, în ziua  hramului, în prima catedrală mitropolitană a Țării Moldovei, Biserica Sf. Gheorghe – Mirăuți, amintind de momentul când în doi ani de la domnie, după cum mărturisește cronicarul, la sfatul mitropolitului Țării Josif I Mușatinul, domnitorul Alexandru cel Bun aducea în slăvita și de Dumnezeu păzita Cetate de Scaun a Țării Moldovei, în Suceava din Cetatea Albă, acest sfânt odor al creștinătății.

Rămân în urma noastră amintiri și ziduri de piatră. Însă nu în tăria pietrei ne punem nădejdea, ci în Numele Domnului, care, pentru rugăciunile Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava ne mântuiește pe noi.

Arhid. Vasile M. DEMCIUC