Constantin MOLDOVAN

Observ că, din ce în ce mai des, își fac apariția pe rețelele de socializare (mai ales pe Facebook) indivizi care - atunci când nu le convine ceva și nu au nici cuvintele la ei, adică mai întotdeauna! - pun drept comm. la diferite postări acel arhicunoscut… rânjet în semn de ironie, dispreț, dezaprobare. 

Ei nu pot să priceapă că a-ți exprima părerea (civilizat și absolut argumentat!) este un drept câștigat în timp, cu mari sacrificii, chiar dacă respectiva părere nu coincide cu ceea ce și-ar dori să audă/citească. Acel emoticon… hohotitor se folosește, de obicei (cel puțin așa ar fi corect!), la postările comice ale prietenilor sau atunci când încerci să-l tachinezi pe unul sau altul dintre aceștia în legătură cu întâmplări sau replici amuzante cunoscute doar de către tine și ei. Altfel, dacă te bagi în seamă - oricând și oriunde - doar pentru că nu împărtășești convingerile unor indivizi aflați (sau nu) în lista de prieteni, denotă o educație precară caracteristică mitocanilor de duzină, indiferent - vorba aia! - de rasă, sex, religie. 

O altă categorie de oameni, se pare adepți ai sloganului ,,noi vorbim, nu gândim!’’, este reprezentată de către cei care cred că știu tot (fără să știe, de fapt, mare lucru!), fiind mereu de partea celor aflați - momentan, ca și predecesorii de altfel! - la putere și crezând că se pun bine cu aceștia dacă vor lovi în ,,foștii’’, chiar dacă spusele lor au doar o legătură tangențială cu subiectul discutat și aproape niciuna cu adevărul! Omuleți care se vor exemple de corectitudine fără a fi, însă, nici pe departe așa. 

Voi exemplifica (aici mă rezum la atât!) referindu-mă la o întâmplare care m-a făcut să zâmbesc, amintindu-mi de proverbul acela care zice că ,,înțeleptul nu spune ce știe, iar prostul nu știe ce spune’’.

Am ascultat, de curând, o emisiune radiofonică în care un individ, posesor al unui vocabular ce nu arăta că ar fi trecut prin clasele primare măcar, făcea referiri în deplină… necunoștință de cauză - dând dovadă de o autosuficiență ridicolă! - asupra unor chestiuni importante, dar care în mod clar îl depășeau, atingând grav imaginea unei persoane pe care nu avea niciun motiv să o jignească. 

Corect ar fi ca astfel de… inși să fie trași la răspundere pentru calomnie, puși să plătească pentru asta și presimt că așa se va și întâmpla în viitorul apropiat. De fapt, sunt sigur că așa va fi.

Fiecare dintre noi avem drepturi, dar bine ar fi să nu uităm nici de respectul datorat celor cu care interacționăm.

Avem dreptul de a spune și a face orice, însă nu oricum! Iar dacă vrem să fim respectați este musai să învățăm ce înseamnă comportamentul civilizat, oprindu-ne din drumul care duce spre ură și dezbinare, mai ales în preajma competițiilor electorale. Spunea Octavian Paler așa: ,,Politica nu are principii. Are numai interese.’’ 

Să nu uităm că noi rămânem unii cu alții dincolo de patimile de moment și că trebuie să acționăm în așa fel încât să ne putem privi în ochi atunci când viața va face să ne aflăm, din nou, față în față. 

Altfel rămânem la condiția de simpli demagogi, iar asta ne va costa pe toți… Mai devreme sau mai târziu! 

STARE DE RĂZBOI

Nu pot să înțeleg de ce există

Atâta răutate între noi,

De ce în lumea asta, mult prea tristă,

Suntem mereu în stare de război.

Nu pot pricepe nici care e vina

Poeților ce scriu, cu gând curat,

Împrăștiind, în jurul lor, lumina

Dincolo de durere și păcat.

Nu pot, nu vreau să tolerez minciuna,

Nici păcăleala dusă-n infinit

Și nu-mi doresc nici stelele, nici luna

Și nici măcar nu cer să fiu iubit.

M-am săturat să tot ofer simțire,

Crezând în oameni ca un disperat,

Înțelegând că, din nefericire,

Nu sunt în viață bine ancorat.

Mi-e silă și de jocuri de culise,

De lașii ce lovesc din adăpost,

De cei ce văd doar sensuri interzise

Și nu-i găsesc iubirii niciun rost.

Îi iert, acum, cu toată indulgența,

Dar spun deschis - și clar - că nu suport

Să îmi conteste proștii competența

Scoțându-mă în față, la raport.

Acelora ce timpul nu-și ocupă

Decât cu uneltiri, le spun că eu

Pot duce lovitura, însă după

Să îi ferească bunul Dumnezeu! 

(Constantin MOLDOVAN) 

RETRACTARE 

(Corneliu BERBENTE)

Am zis: ,,Prostie au cu carul’’,

Regret acum vocabularul,

Regret cuvintele ce vrură

Să dea prostiei o măsură!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!