Sărbătorile și expresia lor populară

Calendar 2020
APRILIE (PRIER)

Luna aprilie, numit și Prier, pentru că timpul se încălzește, priind pământului, marchează începutul perioadei muncilor agricole de primăvară, dar și începutul pășunatului și urcarea oilor la munte. Prierul din acest an se suprapune și cu o parte din perioada Păresimilor (Postului Mare).

Sărbătorile mari ale lunii aprilie sunt praznicile împărătești ale Floriilor (Intrarea Domnului în Ierusalim) – 12 aprilie și Paștelui (Învierea Domnului) – 19 aprilie, la care se adaugă sărbătoarea Sf. M. Mc. Gheorghe – 23 aprilie și Sâmbăta lui Lazăr. O perioadă cu totul aparte este Săptămâna Mare – 13/18 aprilie, Săptămâna Patimilor, care precede Paștelui.

În Prier este începutul anului pastoral, Sân Gheorghe, sărbătoare cu dată fixă, de mare rezonanță în Bucovina, care avea ocrotitor, încă din vremea lui Alexandru cel Bun, pe Sf. Gheorghe, Purtătorul de biruință, patronul Mitropoliei istorice a Moldovei, patron al Moldovei istorice și, până astăzi, patron al armatei țării, fiind reprezentat pe vechiul steag de luptă al Moldovei. La Sf. Gheorghe se așezau glii cu iarbă pe stâlpii porții, ca reminiscență a unui străvechi cult precreștin al celebrării naturii renăscute și semn al începutului de an agrar. Tot acum își are debutul și Anul Pastoral, moment în care urcă oile la munte.

Cu dată schimbătoare este Sâmbăta lui Lazăr – 11 aprilie, zi de pomenire a morților, cu dezlegare la icre de pește, după vechiul tipic bisericesc. În sâmbetele din Postul Mare se fac pomeniri ale morților, sătenii de altădată pregătind pomelnicele cu morți, pe care le dădeau preoților pentru a fi pomenite tot postul și îngrijindu-se ca în fiece sâmbătă să ducă la biserică câte 3 sau 9 colăcei și paos (vin), uneori adăugând fructe uscate sau colivă de grâu. Ultima pomenire se făcea în Sâmbăta lui Lazăr sau în Joia Mare. Pomenirile țineau până la Paștele Blajinilor. Floriile - 12 aprilie, sunt marcate de smicelele de salcie așezate în glie pe stâlpii porții, amintind de înflorirea pomilor. Cu ramurile de salcie sfințite la biserică se tămăduiau peste an vitele bolnave.

Vinerea Seacă (Vinerea Mare, Vinerea Patimilor, Vinerea cea Scumpă) – 17 aprilie, este zi de ajunare (post negru), cea mai importantă dintre cele 12 vineri mari de peste ani, ținută cu post negru și cu rugăciune și nelucrare, ca o sărbătoare, pentru moartea pe cruce a lui Hristos.

Paștele – 19 aprilie (numele de Paști derivă din limba ebraică, pesah înseamnând trecere). La Paștele creștin, cred oamenii că se deschid cerurile și mormintele, ei considerând că cel ce moare la Paște sau în Săptămâna Luminată merge neîmpiedicat spre cer. Românii au dedicat Paștelui două alimente; oul pascal, roșit sau decorat, și pasca (pâinea rituală reprezentată de colac, combinată cu brânza).

Apoi începe perioada pascală, în primele zile fiind Săptămâna Luminată – 20/26 aprilie. Izvorul tămăduirii, se serbează în acest an pe 24 aprilie. Este o sărbătoare la care se face sfințirea fântânilor și se slujește aghiasma mică, cu rugăciuni speciale de vindecare a bolilor. Se fac și procesiuni religioase la izvoare. În Duminica Tomii – 26 aprilie, se prăznuiește Paștele blajinilor, când se face pomenirea morților la mormânt. În această zi se organizau petreceri câmpenești, iar tineretul reîncepea horele.

(Expert Etnograf: Eutasia Rusu, Suceava)