Fii „Moș Nicolae” în fiecare zi!

Într-o lume plină de plastic și de sintetic, aditivată cu multiple arome identic naturale, dragostea e singurul ingredient autentic și original care încă încearcă să plămădească viața noastră în parametrii normalului. Dragostea de Dumnezeu și de aproapele e „combustibilul” care ar trebui să pună în mișcare angrenajul lumii acesteia înspre decență, simplitate, sfințenie și normalitate. Prea des ne alimentăm cu indiferență și nepăsare, invidie și aroganță, egoul nostru cultivă atâtea griji nemăsurate încât Binele, Răbdarea, Bucuria, Facerea de bine și Iertarea sunt parcă înăbușite de aceste racile în grădina sufletului nostru.

Deși Decembrie e promovată comercial și consumerist ca lună a cadourilor pentru cei dragi, tocmai dragostea, parcă prea puțin, își face loc atât de greu în această aglomerație a bulevardului lumii cotidiene. Atâtea ghirlande luminoase inundă strada, dar atâta întuneric pătrunde în inimile multora în case. E atâta forfotă prin magazine într-un repede înainte, încât abia îți mai îngădui o clipă de liniște, și totuși atâta însingurare. E atâta tehnologie care operează în viața noastră, încât inima a uitat să bată ritmul bucuriei lucrurilor simple. Oferte „last minute”, „fast food”, „shortcut”, „coffee to go”, „poze la minut”, „drumuri expres” și altele ca acestea, toate sunt vagoanele unui „tren de mare viteză” care poposește în prea puține stații, te duce pe repede înainte spre satisfacția împlinirii îndatoririlor la sfârșitul unei zile de muncă. Trăim pe fugă și, din păcate, iubim pe fugă!

Noblețea sufletească se vede în felul în care îi tratăm pe cei mai mici fraţi ai noștri! Sfântul Nicolae e chipul dragostei dăruită pentru aproapele, e unitate de măsură pentru cei care vor să se îmbogățească în altă lume, cea a veșniciei lui Dumnezeu, căci el era un om simplu atunci când și-a deschis inima spre a stinge drama acelei familii îndurerate de sărăcie. …Și astăzi sunt atâția oameni triști, bolnavi, singuri ori nevoiași care așteaptă să le punem în „ghetuțele sufletului” un dram de bucurie, mângâiere și speranță în fiecare zi. ...Să nu lăsăm ca dăruirea noastră pentru ei să fie răstignită de cuiele egoismului și să o afișăm triumfalist doar în aceste câteva zile de sărbătoare dintr-un an! Să încercăm să ieșim din rutina, apăsarea și confortul vieții noastre cotidiene cu mai multe clipe de bucurie și pace sufletească în care să înmulțim dragostea și dăruirea, rugându-ne așa: „Pe noi înșine și unii pre alții și toată viața noastră lui Hristos-Dumnezeu să o dăm”!

(Pr. Dr. Iulian-Mihail Vasile, Ziarul Lumina)