„Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt”

Mai bine este a lepăda bucatele alese şi cu mâncarea cea obişnuită a ne plini trupeasca trebuință, ca să nu ne asemănăm cu norodul cel ce a slujit pântecelui în pustie: că a şezut, zice, norodul să mănânce şi să bea şi s-a sculat să joace; atunci a uitat poruncile lui Dumnezeu şi la idoleasca îndrăcire s-a abătut. Deci, bine scrie Pavel despre moştenitorii lor: „Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti” (Filipeni 3, 19). Şi iarăşi: „Bucatele sunt pentru pântece şi nu pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celălalt” (I Corinteni 6, 13). Şi iarăşi: „Dacă pentru bucate se sminteşte fratele tău, iată că nu umbli după porunca dragostei”. Şi mai zice: „Unii ca aceştia nu slujesc lui Dumnezeu, ci pântecelui lor, şi prin bune cuvântări amăgesc inimile celor fără de răutate.” Şi iarăşi: „Înțelepciunea trupească, nebunie este la Dumnezeu. Iar înțelepciunea duhovnicească este viață şi pace. Bine este dar a întări inima iar nu cu mâncări”. Şi iarăşi: „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt”. Precum şi lacov, osândind pe robii pântecului, zice: „Veselitu-v-ați pe pământ şi v-ați desfătat şi v-ați hrănit inimile voastre, ca pe o oaie în ziua de junghiere”. Iar necredincioşilor evrei, Domnul le-a zis: „Adevăr grăiesc vouă, Mă căutați pe Mine, nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat pâine şi v-ați săturat”. Şi le-a mai zis: „Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne în viața veşnică, pe care Fiul Omului o va da vouă”. Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Antioh, Proloagele, volumul 1, Editura Bunaveștire, p. 138, Sursa: Doxologia.ro)