Credinţa neclintită este un turn întărit

„Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun? Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut şi prăbuşirea acelei case a fost mare. Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.” (Luca 6, 46-49 şi 7, 1)

Concluzia celor spuse de către Domnul Iisus Hristos este următoarea: Cel care are o credinţă puternică şi lucrătoare zideşte temeinic şi pe o temelie de piatră, însă cel care respinge pe Dumnezeu risipeşte şi se risipeşte, deoarece tot ce a dorit să înalţe a fost construit pe nisip, pe un teren nestabil. Acea casă, despre care ne vorbeşte Mântuitorul, este sufletul nostru şi o putem edifica doar prin ascultarea poruncilor divine şi prin împlinirea lor. Când construim avem nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu; unde nu mai răzbim cu propriile forţe, vine Milostivul Dumnezeu şi ne întăreşte. Astfel, casa sufletului nostru va dăinui în veşnicie ca mărturie a binecuvântării lui Dumnezeu, dar şi a eforturilor noastre. Dacă pentru cele câteva zeci de ani pe care le trăim aici pe pământ ne zidim case frumoase, oare pentru înveşnicirea sufletului nostru ce şi cum ar trebui să zidim? Sfântul Marcu Ascetul aşa ne învaţă: „Credinţa neclintită este un turn întărit, iar Hristos Se face toate celui care crede”.

(Pr. Dumitru Păduraru)