Calendarul popular al lunii februarie

Făurar, denumirea populară a lunii februarie, era dedicată meşterilor făurari, lucrători ai fierului care pregăteau uneltele, le ascuţeau sau confecţionau cuţitele plugurilor. În această lună se încheiau şezătorile, precum şi distracţiile tinerilor din serile şi nopţile lungi de iarnă. Peisajul spiritual al satului românesc, dependent de cel economic, cuprindea în această lună un număr mare de sărbători cu dată fixă, dar şi cu dată mobilă.
Celebrat la 1 februarie pentru a proteja recoltele de stricăciunile insectelor, Trif Nebunul este patronul insectelor dăunătoare: omizi, lăcuste, viermi, gândaci, fiind sinonim cu Trif. În această zi, în calendarul bisericesc se celebrează Sfântul Mucenic Trifon.
Conform tradiţiilor populare, Trif Nebunul ar fi fost un om necuviincios care ar fi speriat-o pe Maica Domnului în timp ce mergea, după datină, la biserică, la 40 de zile de la naşterea Pruncului Iisus Hristos, pentru moliftă. Se fac slujbe pentru protecţia livezilor şi semănăturilor de dăunători.
Ca patron al insectelor, Trif Nebunul se mai numeşte local Trifonul Viermilor.
Stretenia reprezintă divinitatea meteorologică răspunzătoare de modificările climatice de la începutul lunii februarie şi celebrată în ziua de 2 februarie, dată în care creştinii prăznuiesc Întâmpinarea Domnului.
Neînţelegând sensul cuvântului Stretenia care este traducerea slavonă a sărbătorii creştine Întâmpinarea Domnului, poporul a botezat cu acest nume o ciudată divinitate feminină a cărei fire contradictorie, asemănătoare Babei Dochia, se reflectă în schimbările climatice hotărâte de ziua ei: Astfel, dacă este iarnă grea vine primăvara şi căldura, iar dacă este timp frumos şi primăvăratic se întoarce iarna şi frigul.
 În această zi este şi sărbătoarea boilor, aceştia sunt scutiţi de lucru şi li se dă fân cu mâna. Se ţine şi pentru sporul casei. Se face praznic şi se dă de pomană, iar femeile se cinstesc cu rachiu.
Haralambie (Sf. Sfinţit Mucenic Haralambie) este sfântul mucenic celebrat la 10 februarie, făcător de minuni în Calendarul creştin şi patron al bolilor în Calendarul popular. Această sărbătoare se ţine pentru apărare de ciumă şi alte boli, pentru protecţia casei, a culturilor şi a animalelor. În această zi, se dau pomană colivă, pâine, lumânări , iar la biserică se sfinţesc colaci şi grâu care împreună cu agheasma vor proteja animalele, păsările, culturile şi pomii fructiferi.
Vlasie (Sf. Sfinţit Mucenic Vlasie Episcopul, protector al gospodăriei) este sfântul mucenic, protector al păsărilor de pădure şi al femeilor gravide, fiind celebrat în Calendarul popular la 11 februarie.
La Vlasie, se credea că se întorc păsările migratoare sau că atunci li se deschide ciocul şi încep a cânta. Sărbătoarea era respectată de agricultori pentru a feri holdele de stricăciunile aduse de păsări, precum şi de femeile gravide, pentru a nu naşte copii cu malformaţii.
Dragobete este patronul autohton al dragostei şi al bunei dispoziţii, celebrat în data de 24 februarie. În unele tradiţii, el este considerat Cap de Primăvară, Cap de Vară, fiu al Babei Dochia şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică.
 La Dragobete, păsările migratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Asemănător păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Fetele şi feciorii obişnuiau să iasă la pădure pentru a culege flori de primăvară, iar fetele se întorceau alergând, urmărite fiind de tinerii cărora le erau dragi.
Există câteva rituri şi credinţe care însoţesc această sărbătoare. Astfel, de Dragobete nu se sacrifică nici un animal, femeile căsătorite trebuie să atingă un bărbat din alt sat pentru a fi drăgăstoase tot anul, fetele strâng zăpada şi păstrează această apă pentru a o folosi în rituri de dragoste şi pentru frumuseţe.
În 27 februarie, în Duminica Lăsatului Secului de Carne, în Banat, în Transilvania, tinerii obişnuiesc să aprindă focuri pe dealurile din jurul satului: dansează în jurul lor sau sar peste ele, având credinţa că astfel se vor curăţi. De asemenea, rotesc prin aer tăciuni aprinşi sau rostogolesc în jos pe dealuri hodaiţe aprinse. Obiceiul este cunoscut sub denumiri precum Alimori sau Hodăiţele. Cine a greşit moral pe parcursul anului trecut, trebuie să se teamă de Strigarea peste sat. Larg practicat, acest obicei este menit să denunţe relele şi greşelile morale, aşa că feciorii din sate urcă pe dealuri vestind numele celor care au greşit sau numele fetelor care nu s-au măritat. Şi tot larg răspândit este şi obiceiul de a merge la naşi cu dulciuri, în semn de respect.
- Bibliografie: Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997; Olteanu, Antoaneta, Calendarele poporului român, ed. Paideie, Bucureşti 2001.

(Cozmina Glonţa, referent)