Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu

Sfântul Apostol Bartolomeu (sec. I) a fost răstignit în oraşul Albana din Armenia Mare. Creştinii de acolo i-au aşezat trupul într-o raclă de plumb. Mulţi dintre cei ce se atingeau de sfintele lui moaşte se vindecau, iar mulţi păgâni se botezau. Din această cauză, furia necredincioşilor a mers până acolo, că au luat racla şi au aruncat-o în mare, odată cu alte patru racle ale Sfinţilor Mucenici Papian, Lucian, Grigorie şi Acachie. Însă Dumnezeu nu a îngăduit ca raclele să se scufunde în adâncul mării, ci au plutit pe valuri.

Racla cu moaştele Sfântului Bartolomeu a fost pescuită în insulele Lipari (sudul Italiei) de episcopul Agaton. Racla lui Papian a rămas în Sicilia; a lui Lucian, în Mesina; a lui Grigorie, în Calabria, iar a lui Acachie în Ascalon. În anul 809 moaştele Sfântului Apostol Bartolomeu au fost aduse din Lipari la Benevent, iar de aici la Roma, în anul 983.

Sfântul Apostol Tit

A fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel şi unul din cei şaptezeci de apostoli. S-a născut în insula Creta din Marea Mediterană din părinţi păgâni, rude cu regele Mirou al insulei. Vestea despre învăţăturile şi minunile Mântuitorului Iisus Hristos ajunseseră şi în insula Creta. Tit, fiind un tânăr iscusit în învăţătura elină, a fost trimis la Ierusalim pentru a verifica veridicitatea spuselor despre minunile şi învăţătura lui Iisus Hristos. Rudele sale nu s-au gândit nici o clipă că Tit, ascultând cuvântul Domnului, va deveni unul din cei şaptezeci de apostoli.

Tit a urmat Mântuitorului, a văzut Patima cea de bunăvoie, moartea şi mai ales s-a încredinţat de Învierea Sa. După botezarea sutaşului Corneliu, a primit şi Tit Sfântul Botez fără tăierea împrejur (Gal. 2, 3), ţinându-se seama şi de hotărârea luată de Sfinţii Apostoli la Sinodul apostolic din Ierusalim, prin care creştinii veniţi dintre păgâni nu erau supuşi la îndeplinirea riturilor legii mozaice. Astfel, Tit a ajuns ucenicul Sfântului Apostol Pavel şi l-a însoţit pe acesta în propovăduirea lui. În primăvara anului 58 se aflau amândoi în Macedonia. De acolo, Tit a fost trimis în Corint cu epistolele a I-a şi a II-a către Corinteni. În Epistola a II-a către Timotei se arată că Tit a fost trimis şi în Dalmaţia să propovăduiască (II Tim. 4, 10).

Sfântul Apostol Pavel, ajungând în Creta, a botezat pe Rustil, soţul surorii mamei lui Tit, cu toată casa lui şi pe alţi păgâni şi le-a pus episcop pe Tit (Tit 1, 5). În Tit 3, 12, Sfântul Apostol Pavel i-a scris lui Tit despre hotărârea de a ierna în Nicomidia, chemându-l acolo. Din Nicopoli, Pavel s-a dus la Ierusalim, unde a fost prins şi întemniţat şi apoi trimis la Roma. Aflând Tit despre aceasta, s-a dus şi el la Roma. Aici, Tit a văzut patima şi sfârşitul Sfântului Apostol Pavel, iar după ce l-a îngropat, s-a întors în eparhia sa, în oraşul Gortina din insula Creta. În locul templului zeiţei Artemis din Gortina a înălţat o biserică, iar cea mai mare parte din păgânii insulei Creta îi luminase cu Sfântul Botez. A trăit până la vârsta de 94 de ani.

(Sursa: Ziarul Lumina)