Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

Biserica noastră îl prăznuieşte astăzi pe Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, "apărător neînfricat al credinţei şi al patriei străbune", aşa cum este numit în troparul închinat lui. Urcat pe tronul Moldovei la 12 aprilie 1457, a luptat pentru apărarea întregii creştinătăţi până la moarte. Dreptcredinciosul voievod a pus biruinţele sale nu pe seama iscusinţei minţii sale, ci, cu smerenie, pe seama voii şi puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu în ajutor. El a fost şi mărturisitor al credinţei prin numărul mare de mănăstiri şi biserici zidite, atât în Moldova, cât şi în Muntenia, Transilvania şi Muntele Athos. Ca om al rugăciunii, evlaviosul voievod a cerut cuvioşilor părinţi să se roage pentru poporul Moldovei, pentru oştenii săi, pentru cei vii şi pentru morţi. El însuşi se ruga cu post, făcând nenumărate fapte de milostenie în vremuri de primejdie mai ales, aşa cum este înfăţişat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost părinte şi povăţuitor duhovnicesc. De la mutarea sa la Domnul şi până astăzi, mormântul său de la Mănăstirea Putna este străjuit de o candelă pururea aprinsă, unde fiii neamului românesc neîncetat îşi pleacă genunchiul cu evlavie şi rugăciune.

(Gh. C. Popa)