Gabriel MANȚĂ

Incredibili africanii ăştia! Când joacă între ei par ultimele gloabe, deşi viza de flotant tot prin marile oraşe europene o au. Dar când dau peste una mai răsărită, în special cu trecut colonialist (da, chiar şi Germania s-a îndeletnicit cu aşa ceva, Kamerun, Togoland), li se urcă sângele la cap şi luptă ca pentru independenţă. Cea mai bună selecţionată africană era, de departe, Coasta de Fildeş, dar n-a fost suficient de întărâtată de Grecia, care a dominat istoria mai la începuturi. Ia să fi nimerit alde Yaya Toure şi Gervinho cu Franţa, să fi văzut atunci ce le sfârâiau călcâiele. Oricum, chiar şi în condiţiile în care continentul african nu mai e reprezentat în sferturi de nimeni, Nigeria şi Algeria pot fi aplaudate. Mai ales algerienii, care au împins Germania în prelungiri, ambiţionaţi probabil de frecvenţa cu care Hobana le spunea “vulpile deşertului”. Până la urmă, nemţii şi-au amintit că unul de-al lor a intrat în istorie cu supranumele ăla. Şi, apropo de comentatori, aş vrea şi eu să semnalez o greşeală recunoscută, care se ştie că e pe jumătate iertată, dar prea a sunat haios… Tomulică, mereu el, a spus cam aşa la o fază cu portarul nigerian protagonist: “Enyeama respinge peste poarta apărată de… peste poarta sa!”

Dacă am vorbit despre cele două selecţionate africane, să spun două vorbe, singurele, şi despre fotbalul asiatic: la pământ! Se credea că după Mondialul din Coreea de Sud şi Japonia, unul de real succes, cel puţin aceste două naţiuni vor aplica reţeta economică şi în sport şi vor face saltul. Aiurea! Tot ce vedem e disciplină şi iar disciplină. Păi în fotbal geniali sunt tocmai ăia care rup preceptele, ăia creativi. Dacă doar te încolonezi şi munceşti până la epuizare, sunt şanse să te întreacă şi africanii.

Permiteţi-mi să strecor şi puţină iarbă din cealaltă, londoneză. Şi aici, tot sferturi, pe jumătatea de tablou inferioară avem un duel elveţian de gală, Federer-Wawrinka, dar şi un foarte ofertant Nadal-Raonic (asta dacă Nadal l-a rezolvat pe interesantul puşti Kyrgios). La feminin, Şarapova a ieşit, însă n-ar trebui să facem nuntă, cine vine pe partea ei vine cu foame.