Filantropie de birou sau iubirea aproapelui?

Încă din anul 2001, de la venirea mea din Statele Unite, am avut voinţa ca în Parohia Valea Putnei să desfăşurăm o activitate complexă pe tărâm misionar-social. Constatând că populaţia satului este preponderent vârstnică, m-am gândit că este bine să ne ocupăm de îngrijirea bătrânilor. Ideea de a avea un Centru Filantropic la Parohia Valea Putnei părea o utopie pentru mulţi, cu atât mai mult cu cât era vorba despre o comunitate constituită din 80 de familii de ortodocşi. O investiţie de miliarde era, practic, imposibilă. Cum Dumnezeu în lucrarea Sa cuprinde şi pe cei puţini, şi pe cei mulţi, a avut grijă să trimită şi la cei puţini pe mulţi oameni cu suflet, care au înţeles mesajul meu şi au contribuit la realizarea lucrărilor.

A înţelege slujirea lui Dumnezeu în sens liturgic este la îndemâna fiecărui credincios ce participă la sfintele slujbe. La fel de importantă este aplicarea în viaţa de zi cu zi a învăţăturii biblice şi a tot ceea ce Biserica transmite ca mesaj pentru a-L sluji pe Dumnezeu prin aproapele: văduve, orfani, bătrâni, bolnavi, cei cu familiile afectate de despărţiri sau care se confruntă cu lipsuri materiale. Enumerarea poate continua având în vedere greutăţile şi suferinţele în care se află fiecare frate sau soră în Hristos.

“Gândiţi-vă că nu faceţi asta pentru bani, ci din suflet, cu credinţă, ca şi cum v-aţi îngriji propriii părinţi sau bunici”

Cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, am început lucrările la Sfânta Biserică şi la Centrul Filantropic în anul 2002, respectiv 2003, reuşind ca Biserica să îmbrace haina sfinţirii de la Duhul Sfânt pe 27 februarie 2005, iar Centrul Filantropic „Sf. Vasile cel Mare” să fie sfinţit pe 18 octombrie 2011.   

Aş vrea să-i mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu pentru că a făcut posibilă realizarea acestor deziderate, dar şi tuturor celor care, prin fapta creştinească a milosteniei, au ajutat Biserica şi acest aşezământ caritabil. Astfel, s-a făcut posibilă întreţinerea în condiţii de normalitate comparabile cu cele existente în Occident la centrele sociale pe care le-am vizitat, a celor 16 bătrâni asistaţi, fiind preluaţi mai întâi cei din parohia noastră care au răspuns propunerii de a veni sub îngrijire şi asistenţă socială, religioasă şi medicală. Intenţia noastră, atât a mea ca preot coordonator, a doamnei doctor, a persoanelor care se ocupă de îngrijirea persoanelor vârstnice, este ca în primul rând aceştia să se simtă ca în familie, ca şi cum ar fi părinţii noştri pe care îi îngrijim cu drag. De fiecare dată le-am spus: “Gândiţi-vă că nu faceţi asta pentru bani, ci din suflet, cu credinţă, ca şi cum v-aţi îngriji propriii părinţi sau bunici”.

Cu voia Bunului Dumnezeu am reuşit să dotăm acest Centru Filantropic cu următoarele facilităţi: camere de 1, 2, maxim 3 locuri, grup sanitar aferent fiecărei camere, club de zi pentru socializare, lectură sau chiar un joc de şah, televizor în fiecare cameră, acces la magazin economat în eventualitatea în care doresc şi alte alimente în afara meniului zilnic oferit de centrul nostru, asistenţă medicală, medicamente, consultaţii, internare într-un spital la nevoie, efectuarea analizelor, consultaţiilor directe şi întreaga asistenţă medicală oferite prin osteneala medicului departamentului de îngrijire bătrâni.

În sala socială servesc masa persoanele vârstnice dar, cu aprobarea Consiliului Parohial, şi enoriaşii invitaţi la servicii funerare, mâncarea fiind pregătită în condiţii de maximă igienă, de personal calificat, şi respectând şi tradiţia zonei -  mâncare tradiţională din Bucovina.

Încălzirea pe timp de iarnă, apa caldă şi cea menajeră, precum şi instalaţiile sanitare sunt în grija centraliştilor şi a celor care zi şi noapte veghează ca acestea să funcţioneze impecabil. După cum vedeţi, totul este orchestrat în aşa fel încât acestor fraţi mai mari ai noştri să nu le lipsească zâmbetul de pe buze în fiecare zi, starea de bine şi alinarea tuturor suferinţelor trupeşti, pe care perioada senectuţii a adus-o peste ei.

Este o diferenţă uriaşă între filantropia de birou şi cea directă, adresată omului în suferinţă

Dumnezeu lucrează ca oameni credincioşi să vină cu sprijinul lor material şi spiritual, unii rugându-se, alţii postind, alţii aducând pâine, alţii vizitându-i direct pe bătrânii aflaţi în suferinţă, şi în multe feluri oamenii lui Dumnezeu fac bine semenilor lor. Se pare, însă, ca această activitate pe care o desfăşurăm noi este înţeleasă diferit. Toţi oamenii Bisericii o înţeleg la fel, în timp ce alţii, din afara acestui mediu spiritual, se pare că văd altceva. Este o diferenţă uriaşă între filantropia de birou şi cea directă, adresată omului în suferinţă. În cea de birou, te implici sau nu. Priveşti pe geam şi-ţi spui în mintea ta: “Mi-e milă de bieţii oameni care merg la muncă în fiecare zi, să câştige bani din care să plătească taxe şi impozite, din care eu să-mi iau salariul”. Poate este destul, dar poate nu, pentru că, atunci când eşti la patul bolnavului, suferinţa acestuia trece la tine, îl ajuţi să-şi poarte crucea, şi prin aceasta îl slujeşti pe Dumnezeu.

Filantropia de birou mai înseamnă să supraveghezi pasiv ceea ce Biserica face activ şi să crezi că asemenea activităţi ar fi chiar profitabile, ceea ce este o gravă eroare. Nu pentru profit material facem filantropie, ci pentru cel spiritual. Aş vrea să înţeleagă mulţi acest mesaj, indiferent de ce funcţii trecătoare le-a lăsat Dumnezeu în această viaţă. Şi ar fi bine să nu uite nici unul dintre ei, şi nici dintre noi, că bătrânelul sau bătrânica ce astăzi este în îngrijirea noastră poate fi unul dintre noi în viitorul apropiat.

Am tras o concluzie care mă doare, în privinţa modului în care unele persoane ajunse în funcţie de decizie şi de autoritate publică percep activitatea filantropică. Din păcate, cei care muncesc sunt râvnitori şi reuşesc să menţină un ritm de activitate echilibrat şi în permanentă evoluţie devin suspecţi, ca şi cum ar trebui să nu facem nimic, să fim pasivi şi indiferenţi faţă de suferinţa aproapelui nostru. Mesajul meu pentru asemenea tip de mentalitate este că ceea ce nu sprijină omul muritor, sprijină şi desăvârşeşte Dumnezeu. Parohia noastră se ocupă, pe lângă cei 16 asistaţi permanent, şi de văduvele şi văduvii din comunitate, care primesc de Sfintele Sărbători (Crăciun, Paşte) pachete cu alimente şi alte bunuri necesare traiului.

La cabinetul medical beneficiază de asistenţă medicală gratuită toţi enoriaşii, fără deosebire. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin parteneriate cu oameni de înaltă ţinută morală din Germania şi Austria, am primit ajutoare constând în haine, obiecte de uz electrocasnic, mobilier, care le-au fost împărţite direct asistaţilor. Parohia noastră s-a implicat pentru a avea staţie de TV prin cablu, fiind una dintre primele noastre realizări, cu sprijinul unui fiu al satului, căruia îi mulţumesc. Astăzi accesul la informaţie a devenit posibil într-o zonă în care, la venirea mea aici, nu se recepta nici un program TV (datorită aşezării geografice).

“E bine. Continuaţi”

Înţelegem implicarea preotului, a membrilor Consiliului Parohial, a membrilor Comitetului Parohial în viaţa enoriaşilor noştri ca fiind o lucrare a credinţei oglindită în fapte. Dacă faptele noastre trebuie să placă cuiva, atunci acela este Dumnezeu. În această perioadă am fost vizitaţi şi sprijiniţi de o parte dintre oamenii importanţi din ţară şi din străinătate, miniştri, consilieri prezidenţiali, directori de instituţii importante ale statului, oameni de cultură, persoane cu putere de decizie care, la unison, au avut acelaşi mesaj: “E bine. Continuaţi”. Aş vrea să le mulţumesc tuturor acestora, dar şi celor care, din păcate, au purtat o vreme o mască de protecţie pe chip, după care, când şi-au dat masca jos, au lăsat să se vadă întreaga hidoşenie a chipului lor. Pentru ei am următorul mesaj: “Nu e bine. Nu mai continuaţi.”

Atunci când Dumnezeu te ajută se observă echilibrul, pacea interioară, înţelepciunea şi bogăţia darului Duhului Sfânt, care se revarsă din iubirea sa pentru noi. De aceea, dorim ca mesajul acesta să-i mângâie şi să-i bucure pe toţi făcătorii de bine, pe toţi cei care sprijină misiunea caritabilă a Bisericii, cu timp şi fără timp, pe cei care iubesc valorile creştine ale ortodoxiei şi vor să transmită generaţiei ce urmează atât coroana învăţăturii, cât şi cea a patrimoniului bisericesc actual.

Ca simpli trecători pe pământ, noi nu ne numim nici mari filantropi, nici mari preoţi, nici nu avem nevoie de publicitate sau laude din partea cuiva, dar un lucru este cu certitudine necesar: să fim lăsaţi să muncim, pentru că toată jertfa aceasta va fi răsplătită de Dumnezeu şi înţeleasă poate mai bine de cei care vin după noi.

Am mulţumirea sufletească că pe lângă Centrul Filantropic “mănâncă o pâine” creştini din parohia noastră ce nu aveau serviciu, fiind acum angajaţi şi putând să-şi întreţină familiile în care cresc 2-3 copii. Deci, s-au creat locuri de muncă într-o zonă deficitară din acest punct de vedere. Totodată, în conformitate cu directiva Ministerului Sănătăţii, s-a asigurat aducerea medicului în această comunitate, prin amenajarea unui cabinet medical modern, iar prin bunăvoinţa unui om de afaceri din Suceava, deschiderea magazinului economat, de unde îşi pot cumpăra cele necesare şi membrii parohiei.

Cred cu adevărat că Dumnezeu ne va ajuta să finalizăm această lucrare şi-n anii ce vin, să putem da în funcţie etajul II şi mansarda, în care să putem găzdui mai departe persoane vârstnice. Ne vom bucura de orice sprijin, al oricărui credincios, şi ne rugăm permanent ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei care ne ajută la îndeplinirea acestei misiuni. Şi, totodată, să-i lumineze sufleteşte şi mental pe cei care o văd ca pe o afacere. Vreau să subliniez în încheiere că nu doresc îmbogăţirea mea materială. Nu deţin nici terenuri, nici conturi bancare cu sume uriaşe, nici pensiuni, nici alte proprietăţi în ţară sau străinătate. Pentru mine munca rămâne singura variantă posibilă de a-mi câştiga existenţa şi de a-i ajuta şi pe ceilalţi. Ne rugăm lui Dumnezeu pentru toţi credincioşii care luptă cu ispitele şi cu vicisitudinile vieţii cotidiene. Ne rugăm pentru autorităţi, pentru cei care sunt în funcţii publice şi pentru toţi cei care vor binele României şi românilor. Dacă ar fi să mulţumim personal celor care ne-au ajutat şi continuă să ne ajută, ar trebui să îi cuprindem într-un volum cu frumoase nume creştineşti, dar Dumnezeu îi ştie. Noi îi pomenim şi îi pomeneşte şi Părintele Ceresc în Împărăţia Sa.

Vă mulţumesc,

Informaţii despre Centrul Filantropic din Valea Putnei găsiţi şi pe http://www.monitorulsv.ro/Local/2011-10-19/IPS-Pimen-a-sfintit-ieri-Centrul-filantropic-din-Valea-Putnei