În părţile Siriei se afla o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în cinstea Marelui Mucenic Gheorghe. Pentru că acolo nu exista mină de piatră, era foarte greu să se taie şi să se aducă stâlpii pentru biserică.
O femeie văduvă, foarte credincioasă, cu multă iubire pentru Sfântul Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea celor făcuţi pentru biserică. Aducându-l la mare, se ruga stăruitor către cel care transporta stâlpii să ia şi stâlpul cumpărat de ea. Însă acela nu voia şi, punând doar stâlpii lui, a pornit la drum. Atunci femeia a început să plângă şi să se roage Sfântului Gheorghe să o ajute să ducă stâlpul. Ca într-un vis, l-a văzut pe sfânt în chip de voievod, întrebând-o: "De ce eşti tristă, femeie?" Şi spunându-i ea motivul întristării, Sfântul Gheorghe a descălecat de pe cal şi a zis: "Unde vrei să fie pus stâlpul?" Iar femeia i-a răspuns: "În partea dreaptă a bisericii." Îndată, Sfântul Gheorghe a însemnat marmura cu degetul şi a scris: "Stâlpul văduvei să se pună al doilea (după cel dintâi) în dreapta." Apoi a ridicat capătul stâlpului care era spre mare şi i-a spus femeii să apuce de celălalt capăt. Ridicând amândoi stâlpul, l-au dat în mare şi, cu îndreptarea Sfântului Gheorghe, acest stâlp a sosit dimineaţa, înaintea celorlalţi.
Văzând cele întâmplate, cel care ducea stâlpii s-a minunat foarte mult, mai ales că a citit şi cele scrise de Sfântul Gheorghe. Mulţumindu-i lui Dumnezeu, a cerut iertare sfântului pentru greşeala neascultării. Apoi a pus stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul poruncit.
Stâlpul se află în locul acela şi astăzi, întru pomenirea femeii şi întru cinstirea Sfântului Gheorghe şi a minunii săvârşite de el.
Copilul adus acasă
Vă mai povestesc acum o altă minune, făcută în cetatea Mitilene (în Grecia de astăzi). Aici se află o biserică a Marelui Mucenic Gheorghe, unde, în ziua prăznuirii sfântului, se adună foarte multă lume.
În vremurile în care creştinii erau prigoniţi, păgânii au aflat de această priveghere de ziua sfântului şi i-au atacat pe neaşteptate pe cei aflaţi în biserică, legându-i şi luându-i cu ei în Creta. Printre aceştia era şi un tinerel, care a fost dat celui ce era mai mare peste poporul acela păgân.
Şi tânărul a slujit aceluia şi a trecut astfel un an, ajungându-se iar la prăznuirea Sfântului Mucenic Gheorghe. Părinţii acestui tânăr, fără a deznădăjdui pentru pierderea copilului, nu şi-au lăsat obiceiul lor, ci şi-au pus nădejdea în Dumnezeu şi în ajutorul sfântului şi au făcut praznic după obicei. Mama copilului, întorcându-se de la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugându-se pentru salvarea fiului ei. Iar Sfântul Gheorghe, cel grabnic ajutător, nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi stând ei la masă, bărbatul femeii a pomenit de ajutorul sfântului. Atunci, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut minune mare: în ceasul în care tânărul pusese vin în pahar şi se pregătea să îi dea stăpânului său, s-a găsit în Mitilene, dând mamei sale vinul. Văzându-l pe tânăr întors acasă, toţi cei ce erau la masă s-au minunat foarte. Şi l-au întrebat de unde vine şi cum de se află în mijlocul lor. El le-a răspuns: "Umplând paharul acesta de vin ca să îl dau stăpânului meu din Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui. Ţinând cu mâna dreaptă paharul şi cu mâna stângă ţinându-mă de mijlocul lui, m-am aflat precum vedeţi în mijlocul vostru." Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat toţi de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au lăudat pe Dumnezeu şi I-au mulţumit, cinstindu-l pe sfântul Său mucenic.
(Magdalena Gheorghe, Sursa:Ziarul Lumina)