Astăzi este sărbătoarea Sfântului Gheorghe

Pentru credincioşii ortodocşi, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai venerabili sfinţi şi martiri pentru credinţă, supranumit "purtătorul de biruinţă".

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând nici un document al epocii, care să conţină date despre viaţa sa. Ceea ce se ştie despre el a fost scris ulterior, în Evul Mediu.

Sfântul Gheorghe s-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.

Martorii suferinţelor Sfântului Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a rezista la durere, au renunţat la credinţa în zeităţi păgâne, îmbrăţişând creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sfântul Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze. Întrucât Sfântul Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorârea prin decapitare a Sf. Gheorghe şi a soţiei sale.

Legenda potrivit căreia sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară este o invenţie târzie, medievală. Adesea însă, iconografia recentă îl prezintă pe sfânt călare, doborând cu suliţa un balaur. Unii comentatori sunt însă de părere că este vorba doar de o preluare târzie a mitului grec al lui Perseu şi Andromeda.

Astăzi este Hram la Voroneţ, Ctitoria lui Ştefan cel Mare

Monument arhitectonic unic în România, Mănăstirea Voroneţ a fost ctitorită de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care i-a dat hramul principal „Sf. Gheorghe”. Mănăstirea Voroneţ, cunoscută în toată lumea pentru pictura sa interioară şi exterioară deosebită, face parte din monumentele româneşti trecute în patrimoniul mondial UNESCO.

Mănăstirea Voroneţ este cunoscută şi prin faptul că aici este înmormântat Sfântul Daniil Sihastrul.
Stavrofora Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, ne-a spus că „Mănăstirea Voroneţ a fost construită de Ştefan cel Mare în 1488, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. El a făcut această mănăstire într-un timp record pentru timpurile de atunci, şi chiar şi pentru cele de astăzi, în 3 luni şi 3 săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfinţire”.

„Cap mare de primăvară"

Sfântul Gheorghe este în tradiţia creştină un simbol al biruinţei credinţei, iar în concepţia populară este numit "Cap mare de primăvară", înverzitorul întregii naturi şi semănătorul culturilor, care aduce sănătate şi belşug oamenilor ce respectă această sărbătoare.

În credinţa populară, sărbătoarea de Sfântul Gheorghe deschide vara pastorală, încheiată în ziua Sfântului Dumitru (26 octombrie), considerându-se că între cele două divinităţi există o înţelegere cosmică. Sfântul Gheorghe este considerat Cap mare de primăvară, înverzitorul întregii naturi şi semănătorul tuturor culturilor.