Lumina şi ajutorul sfinţilor - bucuria pelerinilor

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea hramului Mănăstirii "Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava", 24 iunie 2012:

Cu multă bucurie am aflat de organizarea manifestărilor religioase prilejuite de sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi Aducerea Moaştelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, la care participă mulţi pelerini din Bucovina şi din toată ţara.

Biserica întreagă, dar mai ales credincioşii pelerini cinstesc pe sfinţii lui Dumnezeu, deoarece în sfinţi se arată lucrarea Duhului Sfânt, ca rodire a darurilor primite de ei la Sfântul Botez, daruri pe care însă sfinţii le-au cultivat prin credinţă şi nevoinţă, prin rugăciune şi fapte bune.

În fiecare an, la 24 iunie prăznuim doi sfinţi cu numele de Ioan, care înseamnă "cel miluit de Dumnezeu" sau "cel agreat de Dumnezeu", adică pe Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Numele Sfântului Ioan Botezătorul nu a fost ales în mod liber de către părinţii săi, ci a fost hotărât şi comunicat de Dumnezeu, prin Arhanghelul Gavriil, preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Când Dumnezeu pune direct nume cuiva, acest nume conţine tainic în el un plan duhovnicesc pentru o lucrare deosebită, iar planul duhovnicesc de lucrare pentru Sfântul Ioan Botezătorul consta în faptul că el trebuia să fie înaintemergător sau pregătitor al venirii Mântuitorului Iisus Hristos în lume pentru mântuirea oamenilor. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul i-a pregătit pe oameni prin chemarea lor la pocăinţă şi a mărturisit în faţa mulţimilor că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor. Prin mărturia sa, ca Prooroc al Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul prevesteşte Taina jertfei pascale a lui Hristos ca fiind jertfă mântuitoare, numindu-L pe Iisus din Nazaret "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29). De asemenea, el prevesteşte Taina trimiterii în lume a Sfântului Duh în chip de limbi de foc, când spune că Iisus va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (cf. Matei 3, 11).

În mod deosebit, Sfântul Ioan Botezătorul rămâne în evlavia Bisericii ca mare dascăl al pocăinţei şi, împreună cu Maica Domnului, rugător sau mijlocitor în ziua Judecăţii de Apoi pentru cei care se pocăiesc, după cum ne arată icoana ortodoxă numită "Deisis". Totodată, el este şi ocrotitorul tuturor celor care cheamă pe oameni să fie cinstiţi, drepţi şi milostivi, după cum el a luptat împotriva relelor din societatea coruptă şi decăzută a timpului său (cf. Matei 3, 1-12). El era "glasul care strigă în pustie", adică în vidul spiritual al timpului său; era glasul lui Dumnezeu care trezeşte conştiinţe adormite şi suflete pustiite din cauza îndepărtării oamenilor de poruncile lui Dumnezeu, Izvorul vieţii. Deşi trupul Sfântului Ioan Botezătorul a fost ucis, din porunca regelui Irod Antipa, pe care l-a chemat la pocăinţă, sufletul său a biruit duhul lumii înrobite de păcat.

Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, prin viaţa şi moartea sa de mucenic, a urmat oarecum pilda muceniciei Sfântului Ioan Botezătorul şi a biruinţei lui asupra păcatului ca ură şi violenţă faţă de oamenii credincioşi şi drepţi. De aceea, Sfântul Ioan de la Suceava se află în ceata "Sfinţilor buni biruitori Mucenici".

Deşi au fost omorâţi în trupul lor, martirii sau mucenicii sunt totuşi numiţi "biruitori" (învingători) întrucât cu sufletul lor ei au învins duhul păcatului sau al răutăţii care stăpânea pe chinuitorii lor. În martiri existenţa biologică se transformă în existenţă teologică; lăcomia posesivă se transformă în iubire milostivă sau dăruire de sine; instinctul conservării egoiste se transformă în elan al comuniunii generoase, iar teama de moarte se transformă în arvună (pregustare) a Învierii, pentru că iubirea jertfelnică a lui Hristos s-a arătat prin ei. Din acest motiv, numai moaşte ale mucenicilor sunt folosite la sfinţirea bisericii noi şi a antimiselor care se aşază pe jertfelnicul din spaţiul Sfântului Altar.

Marile sărbători religioase, cum este şi marea sărbătoare din 24 iunie de la Suceava, oferă oamenilor prilejul să simtă pe Dumnezeu şi pe sfinţii Lui mai aproape de ei. Mulţi pelerini îşi îndreaptă paşii, an de an, către racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cu evlavie şi speranţă, spre a primi ajutorul lui. Astfel, pelerinii devin prieteni ai lui Dumnezeu şi ai sfinţilor Lui. Dragostea pelerinilor faţă de Dumnezeu şi de sfinţii Lui arată lucrarea harului Duhului Sfânt care sporeşte în credincioşii pelerini dorinţa de-a căuta permanent luminile şi frumuseţile duhovniceşti netrecătoare ale rugăciunii şi ale faptelor bune. Ajutorul sfinţilor aduce pelerinilor lumină, pace, bucurie şi vindecare sufletului şi trupului, potrivit credinţei fiecărui pelerin rugător şi a celorlalţi pelerini care se roagă în faţa icoanelor şi moaştelor sfinţilor.

În aceste zile de sărbătoare şi de binecuvântare, dăruite nouă de Hristos-Domnul prin Sfinţii Săi, felicităm pe toţi pelerinii veniţi la Suceava şi ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Ioan cel Nou să-i ocrotească şi să-i ajute ca să primească în sufletele lor pacea şi bucuria Preasfintei Treimi, pentru a purta cu ei pretutindeni binecuvântarea şi lumina sărbătorii!

Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare,

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române