De la Ierusalimul pământesc la Ierusalimul ceresc

Sfânta Evanghelie din Duminica Floriilor, care încheie Postul cel de 40 de zile al Sfintelor Paşti, a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în ziua sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, praznic numit în popor şi Duminica Floriilor.

Mirul de mare preţ al recunoştinţeiMariei faţă de Iisus

În această Evanghelie se pomeneşte mai întâi de mirul de mare preţ al recunoştinţei Mariei faţă de Iisus pentru învierea din morţi a fratelui ei, Lazăr din Betania, care era prieten al Domnului Iisus Hristos.

O sărbătoare a biruinţei Sale asupra morţii lui Lazăr

În al doilea rând, vedem în Evanghelia de duminică că Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este o sărbătoare a biruinţei Sale asupra morţii lui Lazăr şi o prefigurare sau anticipare a biruinţei Sale asupra propriei Sale morţi, prin învierea Sa din morţi.

Se deschide Săptămâna Patimilor

În al treilea rând, această sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim este o deschidere spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, pătimiri sufleteşti pricinuite de învinuirile mincinoase ale mai-marilor cărturarilor şi fariseilor care Îl invidiau şi Îl urau, dar şi pătimiri pricinuite trupului Său prin umilirile şi lovirile dureroase pe care le îndură ca urmare a judecăţii nedrepte a lui Ponţiu Pilat şi a brutalităţii violente a soldaţilor romani. Textul Evangheliei din această zi prevesteşte şi conflictul dintre Iisus şi căpeteniile cărturarilor şi fariseilor care, în taină, s-au hotărât să-L omoare pe El şi pe Lazăr, deoarece mulţi iudei credeau în Iisus mai ales după ce El a înviat pe Lazăr, cel mort de patru zile.

Ramurile înverzite şi florile din Duminica Floriilor, simbolul virtuţilor din suflet

Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este şi o zi care prevesteşte Învierea lui Hristos, ea fiind, într-un fel, un Paşte anticipat, o arvună a biruinţei iubirii smerite şi jertfelnice a lui Hristos-Dumnezeu asupra păcatului şi asupra morţii, iubire mai tare decât răutatea izvorâtă din ură şi invidie, trădare şi laşitate, din lăcomie de bani şi de putere lumească trecătoare, precum şi din violenţă ucigaşă.

De ce purtăm în această zi ramuri înverzite de copaci, în special salcie, şi flori?

Florile credinţei cultivate prin post şi rugăciune.

Vecernia din Vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr spune clar în cântările ei că acum s-au împlinit cele 40 de zile de post. Iar Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor fac, aşadar, trecerea spre o altă săptămână, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfânt şi mai sfinţitor, fiind timpul totalei participări mistice sau tainice a creştinilor ortodocşi la Sfintele şi Mântuitoarele Patimi ale lui Hristos, pentru ca noi oamenii să ne despătimim de patimile rele sau păcătoase din firea omenească, patimi care au pricinuit odinioară răstignirea şi moartea lui Hristos. În acest sens, florile pe care le purtăm în mână în Duminica Floriilor reprezintă florile virtuţilor adunate în timpul postului, şi anume: lumina rugăciunii, smerenia postirii, bunătatea inimii milostive şi darnice, curăţia minţii dobândită prin pocăinţă, sfinţirea sufletului şi trupului. Toate acestea sunt florile iubirii smerite şi sfinte a creştinului faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Florile duhovniceşti cultivate în timpul postului sunt aduse lui Dumnezeu ca daruri cultivate în ogorul sfânt al Bisericii lui Hristos, cu harul Duhului Sfânt.

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu ca şi noi, care purtăm în mâini ramuri de salcie smerită, să ne smerim şi să primim cu evlavie pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care intră acum nu numai în Ierusalim, ca odinioară, ci şi în sufletul nostru şi în casa noastră, aducându-ne pace şi bucurie, spre slava Lui şi mântuirea noastră. Amin!

† Daniel, Patriarhul României