Cântecul potirului de Nichifor Crainic

Când holda de seceri tăiată fu gata

Bunicul și tata

Lăsară o chită de spice'n picioare

Legând-o cucernic cu fir de cicoare;

Iar spicele’n soare sclipeau mătăsos

Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,

Bunica și mama

Scoțând-o sfielnic cu semnele Crucii,

Purtau parcă moaște cinstite și lucii

Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,

Părea că e fața lui Domnu Cristos.

Și iată potirul la gură te duce,

Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,

Hrănește-mă carne de sfânt Dumnezeu.

Ca bobul în spice și mustu’n ciorchine

Ești totul în toate și toate prin Tine,

Tu pâinea de-a pururi a neamului meu.

Din curpenul viței ce’nfășură crama,

Bunica și mama

Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:

-Copile, grăiră, broboanele-acestea

Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos

La caznele Domnului nostru Cristos!

Apoi, când culesul de struguri fu gata,

Bunicul și tata

În joc de călcâie jucând nestemate,

Ce lasă ca rana șiroaie’nspumate,

-Copile, grăiră, e must sângeros

Din inima Domnului nostru Cristos.

Și iată potirul la gură te duce,

Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,

Adapă-mă, sânge de sfânt Dumnezeu.

Ca bobul în spice și mustu’n ciorchine

Ești totul în toate și toate prin Tine,

Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate și lanuri mănoase,

Iisuse Cristoase,

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.

Privește-Te’n vie și vezi-Te’n grâne

Și sângeră’n struguri și frânge-Te’n pâne.

Ca bobul în spice și mustu’n ciorchine

Ești totul în toate și toate prin Tine,

Tu, viața de-a pururi a neamului meu.