Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoÎn această duminică, cea de a şasea după Sfintele Paşte, se citeşte din Evanghelia lui Ioan despre o altă minune săvârşită de Domnul nostru Iisus Hristos şi anume, vindecarea unui orb din naştere.
Văzând pe acel orb, ucenicii s-au apropiat de Iisus şi l-au întrebat: "Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?"
Iar Domnul le-a răspuns: "Nici el nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu."
Vedem deci că în acea vreme exista printre iudei o părere că oamenii sunt loviţi de boală şi de năpaste atunci când păcătuiesc sau chiar când părinţii sau strămoşii lor au păcătuit, şi ideea aceasta nu a dispărut cu desăvârşire nici în zilele noastre. De câte ori se întâmplă câte o nenorocire, iată că apar câte unii care se grăbesc să explice necazurile unor persoane sau chiar ale unei naţiuni, punându-le pe seama păcatelor individuale sau colective, uitând că numai Dumnezeu cel Atotputernic cunoaşte cu adevărat pricina suferinţelor omeneşti.
Să ascultăm de poruncile Sale
În acest caz însă, ca şi în multe altele, necazul acestui om a devenit un prilej ca lumea să cunoască atotputernicia lui Dumnezeu. Iisus a curăţat ochii orbului cu tină şi l-a trimis la fântâna Siloamului să se spele, iar când acesta s-a întors, îşi recăpătase deja vederea.
Fântâna Siloamului se afla în sudul Ierusalimului, la oarece distanţă de locul unde se petreceau acestea. Fântâna fusese construită de regele Hezekiah cu 700 de ani în urmă şi era fântâna cu apa cea mai curată din oraş; dar Iisus nu l-a trimis acolo pentru curăţenia apei ci pentru ca să vadă dacă omul îl ascultă; iar acesta a ascultat. De aceea primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a putea primi binecuvântările lui Dumnezeu, este să ascultăm de poruncile Sale.
În faţa unei asemenea minuni, s-au găsit însă şi dintr-aceia care să o tăgăduiască, ba mai mult să Îl învinuiască pe Iisus.
Iată că tocmai aceia ce credeau că au vederea cea mai clară şi înţelepciunea cea mai mare dintre iudei, fariseii, n-au fost în stare să vadă Lumina Dumnezeiască, ci acuzând pe Iisus că păcătuieşte pentru că vindecă oameni în ziua Sabatului, s-au rătăcit ei înşişi în întuneric.
„Cuvântul era Lumina adevărată care luminează pe tot omul”
Citind mai departe din Evanghelie, ne dăm seama că Domnul a făcut de fapt două minuni pentru acest om: prima când i-a vindecat ochii trupeşti, iar a doua când l-a întâlnit din nou şi l-a întrebat dacă crede în Fiul lui Dumnezeu, la care omul a întrebat: “Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?” Iisus I-a spus atunci: “Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.”
La auzul acestor cuvinte, ochii duhovniceşti ai omului s-au deschis îndată şi aceasta a fost cea de a doua minune: vederea Luminii Adevărate. “Cred Doamne”, a răspunsul omul şi I s-a închinat Lui.
Este de observat că Evanghelia lui Ioan este presărată cu multe referiri la Lumina cea Dumnezeiască, după cum am văzut şi în capitolul 3 în cuvintele spuse de Iisus lui Nicodim, ca de altfel şi în primul capitol, unde se spune: "Cuvântul era Lumina adevărată care luminează pe tot omul".
Iubiţi credincioşi, Lumina care ne vine de la Iisus ne dezmiardă ochii trupeşti, dar totodată ne deschide ochii cei duhovniceşti, aducându-ne nouă pace şi tărie, precum şi înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu.
Grea trebuie să fie suferinţa orbului din naştere, dar suferinţa celor ale căror suflete nu percep Lumina Dumnezeiască este şi mai mare iar drumul vieţii lor spre pierzanie îi duce, după cum a spus Domnul către farisei: "Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră".
Lumina ce vine de la Domnul risipeşte teama întunericului, ne încurajează şi ne veseleşte zilele vieţii noastre.
Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile tale
Totodată, Lumina Dumnezeiască ne luminează minţile şi sufletele, făcându-ne mai înţelepţi, mai clar văzători, mai iubitori de oameni şi risipeşte mânia şi răutatea ce îşi au obârşia în întuneric. De aceea, noi cântăm Domnului: "Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile tale", pentru că El ne arată calea pe care să mergem, singura cale ce nu se îndreaptă către pofte şi păcat, ci spre pacea şi mântuirea sufletului.
Iubiţi credincioşi, cunoscând toate acestea, să ne înălţăm sufletele la Domnul cel milostiv şi iubitor de oameni şi să-L rugăm să reverse Lumina Sa cea Dumnezeiască asupra noastră, pentru a ne aduce pacea şi învăţătura Sa după care tânjim şi să lumineze căile noastre, pentru a ne feri pe noi de toate cursele duşmanului şi de toate relele şi primejdiile, ca să ne bucurăm în toate zilele noastre de viaţa care am primit-o de la El, şi ca să preamărim Sfânt Numele Lui în veci, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
