Cezar STRATON

Pleonasme (1).În câteva episoade, vă propun o mică, dar utilă, cred, prezentare a unei ”boli” molipsitoare a comunicării contemporane: pleonasmele. În greaca veche, pleonasmos înseamnă „exces”, „supraabundență”, „exagerare”. Frecvența mare a pleonasmelor în presă ilustrează uzura cuvintelor, dar și lipsa de înțelegere a sensului lor. Să începem prin a verifica ”alcoolemia în sânge”. Alcoolemia fiind „nivelul de alcool din sânge”, ce rost are să adaugi cuvinte de prisos, dacă nu vezi dublu după consumul excesiv de produse bahice? ”Protagonistul principal”: „protagonistul” este „actorul principal” (etimologic, „cel care luptă în primul rând”). De exemplu, în Iliada, protagonistul este Ahile, iar în Odiseea, Ulise. Și în Ivanov-ul lui Cehov, este... Ivanov. ”Cadoul gratuit” este mai mult vorbire publicitară. Dacă un cadou este plătit, acesta nu mai este un cadou. Această listă nu este închisă. Pleonasmele nu se limitează așadar la „a urca sus”, „a coborî în jos” sau „a prevedea viitorul”, exemple date de dicționare. Multe pleonasme nu sunt percepute ca atare și au primit, în timp, acceptarea lor în dicționare. Pleonasmul este, conform DEX, ”o eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcții, propoziții cu același înțeles”. Cunoașterea și evitarea folosirii lor în limbajul curent sau în scris este salutară, deoarece corectitudinea limbii este o expresie a respectului față de noi înșine și față de ceilalți. Ceea ce înlesnește de cele mai multe ori apariția unor asemenea greșeli de exprimare este folosirea unor neologisme, al căror înțeles nu este prea bine cunoscut autorilor unor texte.

Balada crinilor care și-au scris frumos. ”Trăia într-un oraș din miazăzi/Un crin înzăpezit în datorii/Care primea, scrise pe pluș cu lapte,/Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;/Oh, pentru cruda lor corespondență/Aveau cea mai naivă diligență!/Ei își tăiau cu zimții de la timbre/Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,/Poștași înflăcărați puneau stampile,/Cântând din corn, pe sacii cu pistile,/Plicuri adânci pudra, sculat din zori/Însuși directorul caleștilor!/Dar crinul ce trăia în miazăzi,/Fiind înzăpezit în datorii,/Îi răspundea din ce în ce mai rar/Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar./Apoi tăcu de tot. O rouă grea/Strivi parfumul amândurora./Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,/Doar uneori mai trece monoton/Prin bulion un vechi poștalion...” (Emil Brumaru).

Restaurante și (cu) amor.Locuri ideale de expunere – ”să vezi și să fii văzut” - restaurantele au permis parizienilor să scape de influența moralizatoare a intimității burgheze. În restaurante, apariția saloanelor mici, intime și a altor camere discrete, permitea plăceri nocturne totale. (...) În ”Amintiri inedite, 75 de ani în slujba artei culinare”, marele gastronom Auguste Escoffier își amintește de anii petrecuți la Moulin Rouge, un restaurant celebru situat pe Champs-Elysées, și oferă meniul unei cine servite într-un separeu Corei Pearl și tânărului „Conte D. de Bouillon”, adică Alexandre Duval: ”Caviar proaspăt, Clătite Melon Cantaloupe - Șampanie fină, Supă ușoară de pui cu boia roz și fulgi picanți, Homari mici în stil american, Orez cu unt, Alune cu mazăre englezească, Porumbei Cocotte Romaine (sic!), Sparanghel, Căpșuni Cupe Breton, Lichioruri, Vinuri: Château Lafitte 1848 și Moët et Chandon. O cină luată într-un mare restaurant parizian, în special în compania unei femei galante, se aseamănă, așadar, cu un lux evident, așa cum îl definește Thorstein Veblen, adică o cheltuială menită să evidențieze un statut social, un mod de viață și o personalitate (Veblen, 1899). Aparițiile la ”Maxim’s” a lui Liane de Pougy, una dintre cele mai cunoscute curtezane de la sfârșitul secolului al XIX-lea, erau întâmpinate cu aplauze salutând persoana care o însoțea și va plăti nota pipărată. (Chalon, 1994). (Lola Gonzalez-Quijano, “To eat well”: Gastronomy and Prostitution in the “Restaurants des Boulevards” during the Nineteenth Century).

Actorii.Cei mai dezinvolți – actorii!/Cu mânecile suflecate/Cum știu ei să ne trăiască!/N-am văzut niciodată un sărut mai perfect/Ca al actorilor in actul trei,/Când încep sentimentele să se clarifice/Moartea lor pe scenă e atât de naturală,/Încât, pe lângă perfecțiunea ei,/Cei de prin cimitire,/Morții adevărați,/Morți tragic, odată pentru totdeauna,/Parcă mișcă!/Iar noi, cei țepeni într-o singură viață!/Nici măcar pe-asta n-o știm trăi./Vorbim anapoda sau tăcem ani în șir,/Penibil și inestetic/Și nu știm unde dracu să ne ținem mâinile.” (Marin Sorescu, n. 29 februarie 1936, Bulzești, Bulzești, Dolj, România – d. 8 decembrie 1996, București, România). Dragoste. „Înainte de orice, dragostea este ascultare în tăcere. A iubi înseamnă a contempla (...). Va veni ora când nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zâmbetul, nici brațul drăgăstos, nici răsuflarea prezenței sale. Îți va fi de-ajuns ca ea doar să existe.” (Antoine de Saint-Exupery, „Citadela”).

Femeia ideală.”Spun oamenii că au căutat o viață întreagă ”femeia ideală” și n-au găsit-o. Absurd. O puteau găsi în oricare femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevărată, care să rupă cercul insului lor, să înfrângă instinctul de conservare care îi zidea în fața dragostei, să anuleze acel abstract dor de ”femeia ideală”, creat numai pentru confortul lor, pentru odihna lor melancolică și amuzantă; căci e foarte confortabil să ”cauți” veșnic, mai greu e să găsești și să nutrești ca un perfect amant ghimpele acela de iubire” (Mircea Eliade, ”Despre destinul înțelegerii”). Gânduri. Într-un compartiment din trenul București – Constanța, un el și o ea se privesc iscoditor. - Mă scuzați, dar la ce vă gîndiți atît de profund? -Exact la ce vă gîndiți și dumneavoastră…Nesimițitule!

Morcovi.Un proaspăt polițist, de-abia ieșit de pe băncile Academiei de Poliție, a fost însărcinat să ancheteze o spargere. S-a înapoiat la secție şi a raportat: - Domnule căpitan, de la magazinul spart s-au furat două cartușe de Kent și trei kilograme de morcovi. – Și ai vreun suspect? – Nu, dar va trebui să caut un iepure care tușește.

De gustibus.Soția către soț: – De ce nu mănânci? Ai spus că ești flămând ca un lup. – Și unde ai văzut tu că lupii mănâncă morcovi?

Potență. Întrebare la Radio Erevan: - Am citit că morcovii pot să crească potența, e adevărat? - În principiu da, dar sunt greu de legat…

Alternative.Consumul de morcovi îmbunătățește vederea. Consumul de vin chiar o dublează!

Opțiuni.La piață: - Doi morcovi, vă rog! - De care doriți: normali sau...”bucurie feminină” , ”invidie masculină”!?Genetică (ultra-modernă). Clientul: - Nu vă supărați, morcovii ăștia sunt modificați genetic? Vânzătorul: - Nu, de ce întrebați? Morcovul: - Chiar așa, de ce întrebați?! ”

La oftalmolog:- Doctore, oare e adevărat că dacă am să mănânc mai mulți morcovi am să văd mai bine? - Te mai îndoiești? Dumneata ai văzut vreodată iepure cu ochelari?

Dorințe.Ursul și iepurașul găsesc lampa fermecată! Iese Duhul din lampă și le cere să-și pună fiecare 3 dorințe. Ursul: Vreau o ursoaică. Iepurașul: Vreau mulți morcovi. Ursul: Vreau mai multe ursoaice. Iepurașul: Vreau salată de morcovi. Ursul: Vreau și mai multe ursoaice. Iepurașul (cu gândul la morcovii promiși): Mi-aș dori ca ursul să devină impotent…

Preț.Un iepure merge la un bar și zice: - Cât costă o picătură de suc de morcovi? Barmanul: - Nimic. Iepurele: -Atunci dați-mi vreo 500 de picături.