Cezar STRATON

”Imperiu”.În anii ’30, produsele ”Maggi” traversau deja granițele Chinei. În anii 70, primele căni de plastic cu supă instant cu tăieței ajungeau în Malaiezia și, foarte repede, au pătruns și în India, unde au contribuit la dezvoltarea unui imperiu financiar de proporții. Au urmat piețele din Africa de Sud, Ucraina și Noua Zeelandă… și tot așa, până când imperiul Maggi a ajuns în fiecare colț de lume. Deși este același brand, produsele sunt concepute pentru a se adapta gusturilor locale de pe diversele piețe și aceasta este cheia înțelegerii succesului comercial fulminant.  „Creăm rețete care să satisfacă gusturile locale. Ori de câte ori este posibil, selectăm ingrediente și condimente care generează o aromă locală autentică”, a declarat pentru BBC Nelson Pena, președintele unei divizii a Nestlé din Statele Unite. Asta ar explica de ce cubul Maggi din India nu este precum cel din Argentina, de exemplu. Proteste. Însă extinderea gigantului a fost însoțită de probleme grave. În 2015, după ce testele efectuate de autoritățile din India au demonstrat prezența unor cantități însemnate de plumb în produsele Maggi, consumatorii au ieșit în stradă să protesteze, arzând grămezi de plicuri cu supă instant. Criza a durat câteva luni și a dus la interzicerea vânzării de produse Maggi în toată țara. Nestlé a retras de pe piață mii de tone de marfă, deși a insistat că analizele autorităților au fost greșite. Spre sfârșitul aceluiași an, Curtea Supremă a Indiei a pus capăt interdicției, după ce produsele companiei Nestlé au trecut noile teste de calitate. Totuși, incidentul a avut repercusiuni în Africa, unde un lanț comercial și-a retras temporar supele instant din toate magazinele din Kenya, Uganda, Tanzania, Rwanda și Sudanul de Sud, pe fondul preocupărilor legate de siguranța produselor. În pofida acestor crize, Maggi a continuat să crească. Astăzi, piețele sale principale sunt Germania, India, Orientul Mijlociu, vestul Africii și Brazilia, cel mai mare consumator din America Latină. (incredibilia.ro)

Simboluri.La Homo sapiens, consumul de alimente este markerul sistematic al riturilor vieții sociale: aproape toate evenimentele care dau naștere unei sărbători sunt prilejul împărtășirii de alimente sau băuturi. Peste tot, a mânca împreună este un semn al bucuriei, al împărtășirii și al integrării în comunitate. Nu există nicio sărbătoare fără consum de alimente sau băuturi: nunți, reuniuni de familie, recepții, prânzuri de afaceri, inaugurări și, în general, majoritatea schimburilor sociale. Literatura etnografică este plină de exemple de acest tip. Atât de mult încât, chiar și în societățile noastre, anumite alimente au devenit simboluri ale momentelor sociale pentru care consumul lor este un pretext și un sprijin, precum „cafea”, „ceai”, „cocktail”, „aperitiv”. În același sens, anumite „alimente” au fost dezvoltate numai pentru uz simbolic, cum ar fi Euharistia sau anafora. S-ar putea clasifica în această categorie dulciurile care întâmpină clientul pe noptiera hotelurilor mari sau în avioane, cele care însoțesc nota de plată a anumitor restaurante; la fel cum există în multe case țărănești o sticlă rezervată pentru primirea vizitatorilor cu un pahar simbolic, de convivialitate. Conotațiile hranei depășesc cu mult simplul cadru al identității de grup. Potrivit lui Levi-Strauss (1968), gătitul este un limbaj în care societatea „își traduce inconștient structura”.

Sadoveanu(Mihail). Citez: ”– Cred că l-ați cunoscut pe Mihail Sadoveanu. Sunteți bun să-i faceți portretul? – Să vă relatez câteva scene autentice: 1) În fastuoasa casă, fostă a lui Richard Franasovici, din strada Pitar-Moș, confiscată de comuniști, marele Sadoveanu, - oportunistul perfect! – devenit președinte al prezidiului Marii Adunări Naționale, primește un ziarist occidental, căruia îi acordă un interviu. Li se servește un uriaș platou cu sandvișuri de tot felul. Sadoveanu le mănâncă, hulpav, pe toate, minus unu! Pe acesta, ultimul, îl rupe în două și-i întinde gazetarului o jumătate, grăind: vezi, sunt comunist, împart frățește tot ce am. 2). A tradus din Psalmi, cu ajutorul unui bun ebraist, evreul Moses Duff. S-au împrietenit. Duff îi dă de înțeles că, după părerea lui, ”artistul nu trebuie să se vândă”. Sadoveanu îi mărturisește: ”Ce vrei, ce vrei, ce nu face omul pentru o pâine?”. ”Da, Coane Mihai, zice, timid, evreul Duff, da... pentru pâine da – n-are încotro, omul – dar nu se vinde, ca matale, doar pentru o felie de cozonac”. (N. Steinhard, ”Convorbiri cu Zaharia Sângeorzan”)

”Carne” 3D.” Îți poți imagina o lume în care la supermarket poți găsi „cărnuri” artificiale, create din paste din plante și imprimate 3D? Sau că ai putea avea acasă un dispozitiv cu ajutorul căruia ai putea face ciocolată sau chiar imprima un polonic, la nevoie? Aceste idei nebunești ar putea deveni curând realitate, deoarece „carnea” sintetică realizată cu ajutorul imprimantelor 3D și imprimantele specializate în producția de alimente sunt tot mai performante. Mai multe companii, printre care Modern Meadow, Novameat și Redefine Meat, sunt deja în curs de realizare a unor alternative vegetale la carne. Aceste alimente seamănă foarte mult cu carnea roșie și sunt „mai ecologice și mai ieftine”, potrivit producătorilor.” (incredibilia.ro)

Dedicație.Marelui Caragiale, pe când era berar. La această epigramă a colaborat însuși maestrul: ”Iancu Luca Caragiale / Îți dă berea cu măsură, / Face și literatură... / Însă nu face parale!” (Cincinat Pavelescu)