15 Aprilie

„Tătăraşul Sucevei”

„Comisariul guvernului ca conducător provisor al oficiului comunal din Suceavă a escris licitaţiune pentru arendarea moşiei Tătăraşului. Acest act ni se pare cu totul neîndreptăţit, mai întîi fiind că de mult a espirat deja timpul pentru activitatea comisariului guvernial şi alegerile comunale ar fi trebuit să fie de mult escrise. Ne mirăm că Comitetul ţerii tace şi nu se înteresează de autonomia oraşului Suceava...Privitor la întrebuinţarea Tătăraşului esistă un anume Statut. Poate comisariul să-l desrădice acest statut în lipsa consiliului comunal? Atragem atenţiunea guvernului şi a Comitetului ţerii asupra acestui fapt!”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 2, Este la 1 şi la 15 a fie-cărei luni, Suceava 1 Iuniu 1887.

„Suceava Sânzienilor”

„Bogatul pitoresc al Sucevii în preajma sărbătorii Sânzienilor e mai ales ceea ce reţine atenţia vizitatorului venit din alte părţi ale ţării. Lume sosită din toate colţurile Moldovei, din împrejurimile Sucevei, din judeţele limitrofe, din Moldova, Basarabia, din Maramureş, ţărani şi ţărance în oacheşele lor haine de sărbătoare, preoţi şi tot felul de cărturari, tipuri caracteristice ale tuturor regiunilor acestora, constituie o adevărată expoziţie în aer liber. De aceia, oricum şi oricât ar fi de neglijate alte laturi ale acestui prilej de pelerinaj la Sfântul de la Suceava,  Sânzienii rămân interesanţi şi atrăgători. Am fi însă nedrepţi dacă n’am recunoaşte că anul acesta localnicii, în frunte cu autorităţile lor, au îngrijit de ordine, mai ales în, şi în jurul mănăstirii Sf. Ioan, la ieşirea procesiunii. Într-adevăr participarea la procesiune a fost anul acesta posibilă şi fără riscul de a fi striviţi de mulţime şi graţie vigilenţei organelor publice nu s’au înregistrat accidente”. 

„Glasul Bucovinei”, Anul XVIII, Nr. 4587, 27 Iunie 1935.

„Cu ton şi cu...toane”

„În vecinătatea magazinului de produse lactate, la parterul blocului-hotel din Suceava, există un telefon public care uneori are ton, alteori...toane. În afara faptului că luînd în mînă receptorul în loc de ton în ureche îţi sună insistent...ocupat, alteori, cînd reuşeşti să formezi numărul dorit şi-ţi răspunde persoana solicitată, constaţi că oricât ai striga de tare, în afară de oamenii care trec pe stradă, altcineva nu aude ce vorbeşti. Drept pentru care noi folosim hîrtia, că dacă am apela la serviciul telefonului am risca să nu ne audă tovarăşii de la Oficiul PTTR Suceava”.

„Zori Noi”, Anul XI, nr. 2964, 7 iunie 1957.