Ion DRĂGUŞANUL

DOROTEEA. Satul are o istorie relativ recentă, care începe cu câteva case împrăştiate, menţionate în 1785, într-un izvod al mănăstirii Voroneţ. Unul dintre primii locuitori ai satului de mai târziu pare să fi fost Ion Lucanul, care, în 2 iulie 1737, îi vindea o moşie, „di sus de Doroteşti”, lui Nichita Holuţă.

În hărţile cadastrale din 1787 şi din secolul următor, în toponimică sunt incluse şi nume ale unor băştinaşi (Fânaţele lui Mardarie, Poiana lui Ionică Balan, respectiv ţarinile Şandru, Gâleleu, Mordei etc.).

Biserica Arătarea lui Isus Cristos din Doroteea a fost construită, din banii Fondului Religionar, între anii 1872-1875, fiind sfinţită în 1881 şi slujită, în 1907, de parohul din Bucşoaia, Dimitrie Popescul, născut în 1845, preot din 1883, paroh din 1899, şi de cantorul Ilie Săhleanu, născut în 1858, angajat în 1897.

În Doroteea funcţiona, din 1887, o şcoală cu 2 clase[1].

O colectă publică pentru Internatul de băieţi români din Cernăuţi, în decembrie 1897, menţionează, în „Plotoniţa-Dorotea”, următorii localnici: Mihai Gemenar, Petru Gemenar, Dimitrie Corliciuc, George Crăciun, Simion Lehaci, Toader Gemenar, Nicolai Gemenar, Constantin Ianovici, Petre Strugar, Petre Rus, Ioan Popa, George Strugar, Dumitru Bradaţan, Toader Pavel, George Forminte, Vasile Crăciun, Petru Gemanar, Ioan Bradaţan, Petru Lehaci, George Gemenari, Ioan Lehaci, George Gemanar, Vasile Gemanar, Petru Gemanar, Mihai Secruan, Ioan Pavel, Haralambie Gemanar, Ioan Gemenar, Petru Lehaci, Dumitru alui Toader Rusu, Ioan Gemenar şi Ilie Nacu[2].

„Comuna Dorotea Plotoniţa a numit pe părintele Adrian Boca cetăţean de onoare pentru meritele ce le-a câştigat, în tot decursul războiului, pentru părţile muntelui, organizând cu multă jertfă de muncă alimentarea muntenilor cu porumb şi alte cereale, dându-le în împrejurările cele mai grele sfat şi ajutor”[3].

La Doroteea s-a născut pictorul Mircea Hrişcă (23 noiembrie 1938).

DRACINEŢ. Dăruit de Iancu Sasul Vodă, împreună cu Hliniţa, în 22 august 1582, călugărilor de la mănăstirea Pobrata, care „au dat domniei noastre 100 ughi, fiind noi datori Turcilor, cari 100 ughi au fost dăruiţi SF. mănăstiri de Petru Varticovici, fost pârcălab”, şi reconfirmat, în 7 ianuarie 1608, în folosinţa aceleiaşi mănăstiri, satul „Draceniţa”, fost „sub ascultarea Şipinţilor”,  supravieţuieşte anonim de-a lungul veacurilor, sub umbra groasă a călugărimii.

Satul Dracineţ pare să fi fost atestat documentar încă din 1459, după cum rezultă dintr-o hotarnică din 1762, în care se face trimitere la uricul lui Ştefan cel Mare.

Recensământul lui Rumeanţev[4], din 1772-1773, înregistrează la Draciniţa, moşie a mănăstirii Pobrata (Probota sau Sfântul Niculae din Poiană), „49 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Vasile, 2 dascăli, Tănasă şi Ion, 4 văduve, Maria, Aniţa, Irina şi Catrina, 1 jidov, Herşco, şi 41 birnici, şi anume: Fedor Ciornei, Hrihor Ciornei, Ion Ciornei, Iacob Huţul, Ihnat Huţul, Dumitru Corocica, Ivan sin lui, Ion Purşega, Iacob Sapeha, Iacob Vercici, Gavrilaş Ciornei, Tănasă Ciornei, Mihalachi Popacioc, Ion ungurian, Iacob sin Grigori, Toader Sauciuc, Georgiţă Sauciuc, Andrieş Sauciuc, Iacob Scripcar, Ştefan Biţic, Dumitru Vămanul, Andrieş Cerimiho, Onofrei Pantiiciuk, Andrei Cadobeiciuk, Ion Macsinciuk, Ion Sadovenco, Simion Avramiuc, Andrei Avramiuc, Andrei Ribaca, Ion Arici,Andrieş Cuşurba, Ion Cuşorba, Andrieş Văcar, Alecsa Procopiuc, Andrieş Sin Lungul, Ion Pricopăţ, Vasile Hişciuk, Vasile olar, Vasile Creciuc şi Ion Diaconescu.

În 1775, satul „Draciniţa”, de pe pârâul Hliniţa, în Ocolul Cirimuşului, avea 2 popi şi 95 ţărani, pe teritoriul moşiei lui aflându-se şi mănăstirea lui Calmuţchi.

În 9 mai 1793, patriarhul de Ierusalim Antim, care primise satul Dracineţ de la mănăstirea Probrota, l-a arendat armeanului Todori Mustaţă, care, la rândul lui, l-a rearendat fraţilor armeni Nicolai şi Iacob Miculi.

În 19 septembrie 1825, baronul… Teodor Mustaţă lasă, prin scrisoare de danie, „moşia embaticară Dracineţ” fetei sale, Anica Mustaţă.

Biserica Sfântului Nicolai din Dracineţ, ctitorită, în 1812, de negustorul armean Theodor Mustaţă şi de preoţii Nicolai Zacharovici şi Theodor Nosievici, cu 1.993 enoriaşi ortodocşi, patronată de armeanul „Joann Freiherr v. Mustatza”, era slujită, în 1843, de parohul Constantin Zaharovici, al doilea post de paroh fiind vacant. În 1876, când deja exista poştă în Dracineţ, patron bisericesc era acelaşi negustor armean Ion Mustaţă, paroh era Ignatie Szpoinarowski, iar preot – Ştefan IVANOVICI, parohia ortodoxă fiind una mare, cu 2.478 enoriaşi. În 1907, paroh era protopresviterul Mihail Lucescul, născut în 1828, preot din 1854, paroh din 1860, preot fiind Cornel cavaler de Barbier, născut în 1872, preot din 1902, iar cantor, angajat în 1899, Alexandru Leviţchi, născut în 1860.

O şcoală cu 5 clase funcţiona, la Dracineţ, din 1879, iar una cu 3 clase, din 1899[5]. 

În 1890, comuna Dracineţ avea 3.100 locuitori,în proporţie de 80 % ruteni. Primar era Alexie Piţul, parohi – Mihail Lucescul şi Ioan de Mintici, cantor bisericesc – Alexandru Leviţchi, iar învăţători – George Rohatinovici şi Isidor Hodowanski.