Ion DRĂGUŞANUL

Sătucul ucrainean de pe Derelui, din ţinutul Storojineţului, cu 559 locuitori, în 1890,  făcea parte, în 1775, din Mihuceni şi Trestiana, din Ocolul Berhometelor, două cătune cu doar 9 familii ţărăneşti.

În 1843, comuna bisericească Mihuceni, Trestiana şi Chicera, cu biserica Naşterea Maicii Domnului înălţată în Mihuceni, în 1782, de Ştefan de Strişca patronată de Isabella von Fero, avea 1.152 enoriaşi, păstoriţi de preotul administrator Athanasie Lewicki. În 1876, patron al bisericii era Rudolf cav. de Ferro, iar paroh, într-o comună bisericească cu 1.839 siflete, Petre Nichitovici. În Chicera, a fost înălţată biserica Sfântului Dumitru, între 1876-1882, de Dimitrie Nichitovici, dar patron al bisericii era, în 1907, Alexandru cav. de Skibniewski, preot administrator fiind, ca şi în Mihuceni, Constantin Grigorovici, născut în 1879, preot din 1905, iar cantor, din 1898, Parftenie Iacubovici, născut în 1865.

În Chicera funcţiona, din 1895, o şcoală cu două clase[1]. Primarul satului era, în 1890, George Mundreac.

CHILIŞENI. Moşie a boierilor Ştirbăţ, împreună cu „Ştirbeţul Moldovei”[2], Chilişenii, sat vechi, au parte de o atestare târzie, în 7 martie 1760, când se stabileşte hotarul între satele Reuseni şi Chilişeni, apoi în 26 noiembrie 1767, atunci când stăpânii moşiei Chilişeni, mazilii Nicolae şi Constantin Ştirbăţ, participă la hotarnica moşiilor Mitropoliei Moldovei.

În hotarnica din 7 martie 1760, „se arată hotarul satului Chilişeni despre Reuseni şi el începe de pe vârful Uideştilor, unde se desparte Racova veche de cea nouă, de aici merge cu matca Racovei vechi, mai sus de poiana lui Mălai, până la hotarul Reusenilor”.

În 1775, satul Chilişeni, din Ocolul Mijlocului, avea 1 popă şi 16 ţărani.

Între anii 1756-1778, s-au aşezat la Chilişeni, proprietate a Ruxandrei Ştirbăţ, în 1778, emigranţii ardeleni Maftei Huller (Nimigea), Ştefan Ţapu (Ţigău), Ioan Blăjan (Şirioara), Vasile Trimuş (Căila), Ioan Timoftei (Căila), George Blaga (Căila), Ştefan Narţ (Căila), George Tiprovan (Ormeniş), Alexa, Girdiec Şi Iftimie Grigoraş (Căila), Vasile Şi George Avram (Nimigea), Luca Negurean (Budac), Nichifor Iacoban (Bârlea), Filip Spater(Gurghiu), Ursu Şi Nechifor Moldovan (Bârlea), Tudor Florea (Buduş) şi Luca Zigovanu (Buduş).

Recensământul lui Rumeanţev[3], din 1772-1773, înregistrează la Hilişenii, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „4 – toată suma caselor”, însemnând 1 diacon, 2 femei sărace şi 1 turc botezat.

În 12 octombrie 1777, la serbările de la Cernăuţi ale depunerii jurământului de credinţă faţă de Austria, Roxandra Ştirbăţoaia, proprietara Chilişenilor, a fost reprezentată de vechil, fiind printre puţinii stăpânitori de moşii din Bujcovina care au evitat să participe la eveniment.

În 13 decembrie 1782, după cum declara în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, Roxanda Ştirbeţoaia stăpânea satul Chilişeni, pe care îl moştenise dev la Nicolae Ştirbeţ, care, la rândul său, l-a primit zestre de la socrul său, Botez sau Mălai. Cea mai mare parte a satului Chilişeni rămăsese, totuşi, în Moldova. Roxana va muri în 27 martie 1809, moşia fiind moştenită de singurul ei copil, Constantin Ştirbeţ.

În 2 octombrie 1783, mazilul Constantin Ştirbăţ participă şi la stabilirea hotarelor Uideştilor de către Comisia cezaro-crăiască de delimitare a hotarelor în Bucovina.

Neamul mazililor Ştirbăţ devine, foarte curând, neamul Gerlaczek din Chilişeni, datorită unor căsătorii mixte. Drept urmare, în 8 martie 1842, un oarecare Johann Gerlaczek din Chilişeni este invitat, de Anicki, mandatar şi judecător de poliţie, ca moştenitor al Bosancilor, alături de tutora Therese Gerlaczek, după moartea lui Iacob Gerlaczek.

În 1843, patron al bisericii cu hramul Arătarea Maicii Domnului din Chilişeni, înălţată între anii 1812-1813 de Constantin de ŞTIRBEŢ, cu 237 enoriaşi, era Ifrim von Manitzeleu, postul de paroh fiind vacant. În 1876, când biserica din Chilişeni era filială a celei din Udeşti, într-o comună bisericească cu 1.890 enoriaşi, paroh era Vasile Popovici. În 1907, în comuna bisericească anterioară, extinsă cu Poiana Silionului şi cu Ştirbăţ, existau 2.629 enoriaşi, dar numai 295 în Chilişeni. Paroh era tot Vasile Popovici, născut în 1819, preot din 1848, paroh din 1855, iar cantor era, din 1901, Leon Popovici, născut în 1851.

La Chilişeni funcţiona, din 1887, o şcoală cu 3 clase[4].

Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[5], în 1940, Alexandru Voevidca a cules folclor şi de la Eleonora Moldovan (21 ani în 1909) şi Gheorghe Bârsan (21 ani în 1909) din Chilişeni.