Romică ANDREICA

Aş fi vrut ca în primul editorial pe 2008, să fi început o serie de previziuni şi aşteptări pentru noul an. Renunţ, pentru moment, la această idee, pentru că anul a început cu dispute, politice şi de orgoliu, între cele două palate, dispute cu impact naţional, internaţional şi social, ce trebuiesc comentate la cald. Mă refer la schimbul de scrisori dintre Preşedinte şi Premier, cu privire la nominalizarea Noricăi Nicolai la conducerea Ministerului Justiţiei. Nu cunosc în acest moment răspunsul dlui Tăriceanu, dar nu este greu de presupus că se va menţine nominalizarea Noricăi Nicolai deşi, cred eu, fără mare satisfacţie profesională, ci doar din orgoliul de a-l înfrunta pe Băsescu.

Îmi exprim şi eu câteva considerente referitoare la persoana Noricăi Nicolai şi asocierea dânsei cu justiţia română. Că exista o anumită aroganţă a persoanei ce nu salută decât de la nivelul de preşedinţi de organizaţie în sus, ţine de atitudine personală şi nu comentez. Există însă câteva aspecte ce trebuiesc readuse aminte:

Episodul nepoatei ce a votat în locul său, cu încălcarea regulamentului

Procuror controversat în timpul comunismului

Fost membru PNŢCD, care după ce a cărat ficusul lui Radu Vasile când acesta a părăsit guvernul CDR, a trecut la PNL, apropiindu-se de Preşedintele Stolojan. Nu a durat mult şi a realizat că nu ţin intrigile şi a trecut în barca Patriciu-Tăriceanu-Orban-Antonescu, prin care după 8 ani a reuşit prima nominalizare la o funcţie de ministru, după multe încercări

Au existat şi atitudini faţă de politica internaţională prin susţinerea dreptului Iranului de a-şi dezvolta capacitatea nucleară, precum şi retragerea trupelor româneşti din Irak. Am pomenit despre aceste atitudini în condiţiile în care viitorul ministru al justiţiei devine şi membru CSAT.

Sunt numai câteva din “realizările” politice şi profesionale ale ministresei, care ne vor face, probabil, să-l regretam ca ministru pe Tudor Chiuariu. Este clar că fostul ministru a fost o păpuşă în mâinile altora, dar care în momentul în care s-a săturat de încasat, a plecat singur. Mă îndoiesc de faptul că Norica Nicolai va pleca singură vreodată, poate doar după ce va fi terminat cu „lupta împotriva corupţiei”.

Fidelitatea momentană faţă de actuala conducere a guvernului este evidentă, dar, deşi seamănă cu Ana Pauker, mă îndoiesc că va atinge capacitatea fostei favorite a lui Stalin, mă refer la capacitatea de a domina şi a conduce, şi nu la cea de uneltire.

Cam atât pentru astăzi şi fiţi cu ochii pe politică pentru că nu întotdeauna este ceea ce pare a fi.

La Mulţi Ani tuturor!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Tuşa Norica şi Ana Pauker.

Comentarii