Aurel BURCIU

În societatea globală de astăzi, societate bazată pe cunoaştere ca resursă distinctă,  indivizii, familiile şi instituţiile sunt supuşi unei presiuni fără precedent, presiune generată de schimbarea permanentă în ceea ce priveşte modul de viaţă, afacerile, mediul, clima,  politica, media, Biserica şi oricare alte valori la care ne raportăm curent; competiţia globală, la baza căreia se află principiile liberale de administrare economică, telecomunicaţiile, noile tehnologii, Internetul, induce în viaţa noastră zilnică senzaţia stranie că „timpul se comprimă”, că însăşi evoluţia istoriei se accelerează. Pentru România de astăzi, comparativ cu alte ţări, ideea invocată este cu atât mai vizibilă; încheierea Războiului Rece, construcţia unei economii capitaliste, alternanţa la putere, reconcilierea istorică dintre Vatican şi Bucureşti, libertatea de opinie/expresie, structurarea celor patru puteri ale statului de drept, aderarea la NATO, aderarea la UE etc.- sunt numai câteva din realităţile majore la care am fost cu toţii contemporani şi care impun treptat noi mentalităţi.

După aproape un secol şi jumătate de orientare a României „către Est”, după cinci decenii de ideologie socialistă, îndeosebi aderarea României la NATO şi UE semnifică, cred eu, două momente esenţiale pentru evoluţia viitoare a societăţii româneşti, întrucât definesc orientarea clară „către Vest”.

Atât cât reuşesc eu să percep în calitate de cetăţean, votul ce urmează a fi exprimat de către electoratul român pe data de 25 noiembrie, va avea, în mod indiscutabil, o dimensiune istorică, o componentă ce va condiţiona semnificativ destinul economiei/societăţii româneşti din următorii doi sau trei ani; impunerea României ca a şaptea forţă economică/politică/socială în structura UE rămâne dependentă numai de noi înşine, respectiv de cei care urmează să susţină/promoveze interesele noastre actuale şi viitoare în funcţionarea unei Europe Unite.  Nu ştim cum va arăta societatea de mâine, spune un mare analist în managementul mondial; comunismul, ca sistem economic, s-a prăbuşit întrucât a creat sărăcie, însă, în acelaşi timp, sistemul capitalist şi statul naţiune apar ca fiind sintagme depăşite; lumea care va rezulta în viitorul previzibil înseamnă o rearanjare a valorilor, credinţelor, structurilor economice/sociale; ea va fi însă diferită de ceea ce ne putem imagina. Conform cu Samuel Huntington, nume impus în teoria relaţiilor internaţionale,  după secole de dispute religioase/ ideologice/politice între mai toate ţările lumii, după două războaie mondiale, un ecart major localizat în zona culturilor naţionale este pe cale de a desparte Occidentul şi Orientul; mai mult, spune el, acest ecart s-ar putea dovedi mai periculos decât toate disputele/războaiele anterioare din istoria umanităţii , iar nine eleven  din SUA ar putea constitui doar un nou început.

Pe fondul noilor dileme, provocări, dispute, negocieri şi compromisuri între ţările lumii, între liderii politici/militari ai centrelor de putere regională, UE , cu toate neajunsurile şi imperfecţiunile ei, se impune treptat ca un nou model social bazat pe apropiere culturală şi religioasă, pe unitate în diversitate; ea apare drept o construcţie instituţională menită să atenueze elementele ce diferenţiază naţiunile Europei şi să aducă în prim plan valorile/credinţele comune ale cetăţenilor. Direcţia pe care s-a angajat România ca membră UE, cu toate costurile şi neajunsurile ei, constituie probabil singura şansă predictibilă pentru viitorul generaţiilor ce astăzi votează pentru prima dată. Aşadar, 25 noiembrie înseamnă un vot/ moment istoric pentru România, pentru economia/societatea de astăzi şi arhitectura ei predictibilă din anii ce vor urma; îndeosebi pentru tinerii născuţi după 1989,momentul noiembrie 2007 are o semnificaţie aparte, sub rezerva conştientizării acestui rol implicit, întrucât ei vor fi cei care vor impune diverse decizii în mecanismul social, în afaceri sau politică, în administraţie sau cultură, în presă sau educaţie din perspectiva următorului deceniu.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un vot istoric.

Comentarii